”Splendidul loc al fericirii supreme…”

Catchy

7 December 2016

Astăzi Raluca Feher îşi lansează a treia carte din seria sa de călătorii (primele două volume – America dezgolită de la brâu în jos I și II), de data asta despre Asia: „Splendidul loc al fericirii supreme sau cum a găsit Feher Mongolia, Coreea şi Japonia”.

Lansarea are loc pe 7 decembrie 2016, la orele 18.30, la Cărtureşti Carousel, de pe Lipscani.

carte-feher-copy

Vă oferim un fragment din carte pentru a vă deschide apetitul pentru călătorii virtuale:

Două săptămâni mai târziu. Osaka, cartierul Namba

Desigur şi aici există o alee a anului ’54. E luminată de felinare roşii şi azi, joi, e plină ochi, pentru că Japonia are bank holiday şi tot poporul e vărsat în crevasele oraşelor, pe alei scufundate în timp unde servesc bătrâne cocoşate, cu braţele pătate de la uleiul sărit de la yakitori.

Mâini flutură, ne cheamă înăuntru şi intrăm printre franjurile de plastic la Sai, bar de sake unde se stă în picioare, om lângă om, într-o îmbrăţişare de metrou la rush hour. Chelneriţa e, de data asta tânără, a locuit în Australia unde a făcut surf. Vorbeşte deci engleză. Ce bem?

Nu ştiu. Un bătrânel cu păr alb reazemă barul lângă două puştoaice mangă închise în paranteză, la dreapta de el, la stânga de un domn cu ochelari de sub care zâmbesc umezi ochi în care pluteşte un ocean de sake şi iubire. În spatele nostru, o femeie superbă, pe la 40–50 de ani, bea Heineken în compania a trei bărbaţi care, deşi nu ştiu engleză, nu mai suportă să nu ne întrebe de unde suntem, gesticulând şi repetând cuvinte pe care surferiţa de bar le prinde ca Toldo şi ni le traduce rapid. Suntem din Romania.

— Cum?
Rumania, Romania, Comăneci. Fac gestul. Audienţa izbucneşte la unison într-un răget de râs apoi preiau cu toţii, ca într-un flash-mob, semnul în V urlând Komăneciiiii, Komăneciiii!!!

Nadia nu aude, mă mir că nu aude. Se urlă atât de tare încât alţi indivizi de la alte baruri îşi fac loc în vagonul nostru cu sake.

japonia

Doamna bine declară că e din Nara, cei trei prieteni fiind din Sendai, Nara şi Osaka. Scot mobilul, pozele cu Braşovul şi le plimb prin audienţa de 20 de oameni. Cel de lângă mine, un domn sfios cu ochelari, declară că tumolou e în avion. Fetiţele pilite sunt extaziate şi una dintre ele, pe care o cheamă Kyot şi care a mărturisit deja în repetate ocazii că iubeşte sakeul, îşi exprimă dorinţa de a se mărita şi a face trei băieţi, de data asta alegându-l soţ pe Iulian. Cetăţeanul din stânga îi atrage atenţia abrupt să aibă grijă căci Iulian este un bampaia man, adăugând pentru restul audienţei: man eatăr. Aaaaa, bampaia, adică vampir. Nu, n-ai înţeles! Bampaia, man eatăr e Kyot, ai grijă să nu-l halească pe Iulian şi să-i scuipe oscioarele aici, în Namba.

Încântat de turnura internaţională a serii, moşuleţul coliliu din colţ oferă tuturor câte un pahar cu sake şampanizat. Dama bine ne întreabăunde am fost, îi spu- nem de Hiroshima şi Nagasaki şi, impresionată, după ce ne mulţumeşte apropiindu-şi mâinile în rugăciune, mă ia în braţe.

japonia2

E 1954, e 1976, e un timp în care oamenii sunt curioşi şi se apropie ca iepurii şi animăluţele de Albă ca Zăpada adormită în pădure.

— Du iu laic Japan?, te întreabă neîncrezători dar plini de speranţă.

— Very much.
— Bat uai du iu laic Japan?

Pentru că nimeni nu mai e ca voi pe pământ. Pentru că aţi luat două bobârnace atomice şi acum sunteţi unde sunteţi, pentru că aţi trecut de la feudalism la capitalism în 50 de ani, pentru că trenurile merg cu 350 de kilometri pe oră şi naşul se înclină când intră în vagon, pentru că ţi se spune mă scuzaţi şi mulţumesc frumos, eşti urmărit de arigato gozaimassss peste tot ca de propria umbră într-o zi cu soare pe la patru, pentru că mâncaţi bine şi pentru că sunteţi curaţi şi pentru că râdeţi de Komăneci şi…

E 11 noaptea în luna august a anului 1954 în orice oraş din Japonia. Cârciumile se închid şi în barul Sai se urlă la unison Komăneci şi se taie aerul în V. Apoi ne împrăştiem pe străzi, unii cu gândul să meargă mâine la Braşov, alţii cu gândul să rămână în Japonia pe viaţă.”

Cartea poate fi comandată şi online aici.



Citiţi şi

Vai, dar nu trebuia!

Ce se întâmplă în iubire

“Femeile care susţin BNR sunt uitate, nefolosite, bătrâne și bolnave”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
355 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro