Capitala în așteptarea ultimei manele
Un text-tăios despre Bucureștiul care nu se mai recunoaște: între mizerie, cinism şi spectacolul grotesc al unei capitale locuite de cetăţeni care nu-şi mai iubesc oraşul — şi cu ochii pe următorul primar.
Un text-tăios despre Bucureștiul care nu se mai recunoaște: între mizerie, cinism şi spectacolul grotesc al unei capitale locuite de cetăţeni care nu-şi mai iubesc oraşul — şi cu ochii pe următorul primar.
Dacă am lăsa puțin ironia deoparte, am putea trage niște învățăminte tare interesante din această afirmație. Desigur, e vorba în primul rând de o oarecare nostalgie, mai ales la cei mai în vârstă, care își amintesc selectiv și cosmetizat perioada copilăriei și a tinereții. Pentru că, nu-i așa, cu toții …
Acest film va atrage pasionații de epocile nostalgice, cu detaliile sale luxoase de altădată, va trezi interesul iubitorilor de cultură cu rezonanțe în lumea de astăzi, dar rămâne valabil și pentru adepții filmelor populare, cu personajele sale interesante și o intrigă plină de acțiune. De asemenea, filmul conține și numeroase …
Petrec, slavă tuturor zeilor!, tot mai puțin timp în țara natală. Și, deși nici înainte nu sufeream de boli ale ochilor, văd și mai bine. Sentimentul dominant în societatea românească este ura. O pâclă de ură s-a așternut peste toată țara. Era o vreme când acesta era invidia. Mi se …
1. E umilitor să mint. Mai ales să mint ca să mă sustrag consecințelor propriilor fapte. 2. Proprietatea altuia e sacră. Inclusiv cireșele de mai din Mora și florile de magnoliu de pe Pangratti. 3. Spațiile și bunurile comune – de la străzi și parcuri și leagăne la cărțile din …
În noiembrie 2011, apărea în The Commentator un articol intitulat Funcționează socialismul? Un experiment la clasă, cu subtitlul “cei mai inteligenți oameni își dau seama că socialismul n-ar putea funcționa vreodată. Iată de ce, în cel mai simplu mod“. “Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu …
Tradiționala isterie de trei zile în jurul Bacalaureatului se apropie de sfârșit. Și ce va fi mai departe? Ce să fie? Nimic. Trece. Trece? Am dat Bacalaureatul în urmă cu cincisprezece ani. L-am luat cu 9.80, fără să copiez o literă. Puteam să iau mai mult, dar eram prost și …
Am frumoasa (și nădăjduiesc ultima) vârstă de treizeci și trei de ani. Biblică, hristică, frumos, ceva deosebit, așa ceva mai rar. Am adunat în acest interval de timp multe tipologii umane de care îmi e scârbă. Am rezerve, văd, inepuizabile de scârbă. Am atins nirvana întru greață. Ocolesc, cât de …
Primii doi ani de facultate au fost cei mai bogaţi în senzaţii. În întâmplări de tot felul. Exista pe atunci în mintea mea o limită a „întâmplărilor posibile”. Restul, acele întâmplări imposibile, erau dedicate „altora”. Erau întâmplări din filme şi poveşti cu zâne, genul de întâmplări care se detectează de departe drept non-veridice. …
O seară nefiresc de caldă pentru începutul lunii iunie. Teatrul Foarte Mic. O sală minusculă în centrul clocotitor al Capitalei. O sală la care ajungi urcând trepte numerotate. E o interesantă metodă de introducere în atmosfera piesei 39 de trepte, adaptare după Hitchcock, lansată în ianuarie. Se face ora şapte …