Articole despre cafenele

Stăteam în bucătăria ei și ascultam cum îmi povestește cam tot ce ar fi trebuit să fie viața mea. Așa cum o visasem în ultimul an de facultate. Lucra într-o agenție de publicitate câte 10 ore pe zi, făcea parte dintr-o echipă faină, tânără, dezghețată din cap până în călcâie. …

Căldura se înfăşoară în jurul tău ca un prosop jilav şi cu iz de sare. Cumva, cerul nu e alb de dogoare, ci îşi păstrează un albastru curat, tonic, de gheţar scufundat pe jumătate, ca într-un paradox tâmp al naturii. În autobuz, aerul condiţionat duduie, ca în temerile celor care, …

* Vreau doar să te aud cum te dai de ceasul morţii că ţi-ai rupt o unghie, de mă întreb dacă nu cumva ţi-ai rupt-o din cot, că altfel nu se explică tragedia greacă de la noi din sufragerie. Măcar să se lase cu… Sau nu e momentul? * Vreau …

Toată lumea care călătoreşte cu mine din străinătate spre ţară ştie că vreau: – să nu mai plece avionul din vina lor, nu a noastră; – să pierdem legătura în escală din vina lor, nu a noastră; – să vină zăpada, să erupă vulcanul, să dea buzna norul, să intre …

Soarele e încă jos, pieziş, aşa cum stă mereu între solstiţiu şi echinocţiu, prezent doar cât să ne salveze de hipotermie şi depresie. Mă bucur vag de ultima duminică leneşă într-un anotimp incert, cu ceaiuri şi deserturi prin librării şi cafenele. Semănăm atât de mult încât ne acceptăm intuitiv, cu simpatie nedisimulată. Îmi povesteşte …

Dragă Livia, Îți scriu din nou, pentru că noi nu o să avem niciodată Parisul. Ție nu îți place Parisul, nu îți plac luminile sale, ție nu îți place romantismul gratuit, ție nu îți plac cafenelele, tu ai avut inima bolnavă și nu bei cafea, ție nu îți plac coafurile …

Les Années folles sau acei ani nebuni, într-o poveste care se întâmpla mai ales la Paris! Pentru că oamenii n-au pierdut nicio clipă gustul pentru distracție și dorința de a se simți bine atunci. Acei ani nebuni, care peste Ocean s-au numit The Roaring Twenties (Anii furtunoși). O epocă sonoră (1920-1929), în care o …

Voi fi acuzat că tu nu exiști, că eu te-am plăsmuit, cum am mai făcut înainte cu alte și alte ființe care n-au cunoscut altă viață decât a cuvintelor mele. De când nu există cuvintele? De când nu trebuie să existe cuvintele? Dar, mă cunoști doar, Livia, nu-mi combat niciodată …

Am promis că voi scrie despre Thessaloniki, mă ţin cu plăcere de cuvânt. Înainte de toate, Thessaloniki, şi nu Salonic, pentru că numele internaţionalizat sună sec şi e lipsit de parfumul local. Ce să mai vorbim despre Solun (în bulgară și macedoneană), Sărună (în aromână) sau Săruna (în meglenoromână)! Oraşul …

A existat o vreme în care cine alegea să devină medic, profesor, cercetător, chiar dacă nu ajungea celebru în profesie, avea, totuşi, un statut de invidiat. Astăzi, miturile care-au prins foarte repede sunt bogăţia materială, banul câştigat uşor, viaţa scumpă şi extravagantă. De fapt, societatea ar trebui să dea semne …