Articole despre culori

La-nceput, când m-am născut, eram un amalgam de culori și fațete. Roșu de iubire, verde de speranță, albastru de senin, galben de soare, portocaliu de pasiune, alb de înțelepciune. Ca un cub Rubik. Am crescut și-am început să merg prin lume așa, amestecată, atingându-mă din când în când cu amalgamul …

Astăzi sunt tristă. Şi aşa am prostul obicei, atunci când sunt tristă, să îmi amintesc tot ce se poate (nimic de bine, oricum) de la facerea lumii încoace. Şi aşa mă apucă o stare de revoltă, de îmi vine să iau la bătaie pe oricine îmi iese în cale (deşi …

Știi acele zile în care te trezești si nu ai chef să îți lași izmenele deoparte, să faci duș, să îți schimbi tricoul și să ieși în lume? Acele zile sunt triste și le credeam demult apuse. Se pare însă că sunt vii. Nu îmi mai place lumea mea. E …

…colorând cu mâinile tremurânde de sentimente, inventăm culori noi, noi limite, depășim linii, neuniform iubim. Alege pe cel/cea de care ești mândru/mândră și peste ani… Alege să lași lângă inima ta pe cel care nu şovăie atunci când intrușii vă pun întrebări personale sau își proiectează propriile lor interese. Alege să …

Suntem unice. Eu nu pot fi ca altă femeie și nici altă femeie nu poate fi ca mine. Degeaba încearcă unul sau altul să generalizeze. Fiecare dintre noi este unică. Nicăieri, niciodată, nici psihic, nici moral, nici fizic, nu există o alta ca mine sau ca tine, oricine ai fi. …

 „Totul a început de mică, de fapt, de când mă ştiu! Îmbrăcam păpuşile pe care le aveam, dar şi păpuşile altora, cu haine făcute din eşarfele mamei (pentru care primeam mustrările de rigoare). Am avut o perioadă în care realizam foarte mult schiţe de modă şi le coloram cu diverse …

De mult timp am remuşcări pentru simplul fapt că sunt un copil crescut la oraş şi acest lucru m-a transformat într-o hoaţă! Pentru că în vacanţa de vară mergeam la bunica la ţară şi acolo aveam o grădina minunată plină de flori şi pomi plini de fructe. Îndestularea aceea nu …

E timpul să-ţi vorbesc despre mine. Sunt o păpuşă rusescă blondă, ochi de un verde confuz, la prima vedere par cu totul la vedere. Nu sunt. Nu sunt o păpuşă din alea pe care le punea bunica în casa cea mare între perne brodate şi umflate, cu mărgelele ei la …

Întotdeauna mi-a fost greu să mă supun normei vestimentare. În liceu – încă mai era obligatorie uniforma – purtam un sarafan bleumarin, făcut de o croitoreasă de încredere, cu mici detalii cochete, care au reuşit să treacă neobservate de ochii vigilenţi ai profesorilor. Mai târziu, mi-am făcut propria garderobă, aiurită …

Prima amintire cu țigani (nu, nu rromi) datează din una din primăverile copilăriei la bunici. Peste drum de casa bunicilor, care era așezată chiar la intrarea în sat, era o pajiște în mijlocul căreia înverzeau două sălcii bătrâne. Acolo am văzut prima oară (și ultima) o șatră de țigani. Eram …