Articole despre dezamagiri

Ați cunoscut, poate, oameni care trăiesc într-o jelanie permanentă. Sunt aceia care măsurându-și suferința uită să mai traiască. Văicareala, căci despre ea este vorba, se naște dintr-o percepție injustă a realității suferinței. Când o femeie se văicărește este neplăcut, dar poate fi scuzabil, în schimb văicăreala de gen masculin este …

E foarte greu să renunți la persoana pe care încă o mai iubești. Poate a greșit și tinzi să-i mai oferi o șansă. Poate a treia, a patra sau cine știe a câta oară… ai pierdut deja numărul. Te ambiționezi să crezi că mai poți salva acea relație doar pentru …

Fetița mea, la un moment dat, peste ani, singura rațiune a dimineților mele vei fi tu și fratele tău și din visurile tale îmi voi înnădi și eu, cu aceeași credință, visul meu! Când te iau în brațe și mă privesc în oglindă cu tine, tu râzi, râd și eu, …

După 28 de ani de căsnicie cu colegul meu din liceu F, eu, mama a doi copii mari acum, după amantele lui şi dezamăgirile mele, am spus pas. Poate pentru că nimeni, nici chiar eu nu mă credeam în stare să o fac sau poate pentru că avusese dreptate Urania …

Puteţi ridica nepăsătoare din umeri în legătură cu subiectul, deşi mă tem că nu, ori să vă întrebaţi dacă la noi există middle class. Fiindcă percepţia acestui segment social este distorsionată, din necunoaştere, iar apartenenţa la el, negată, ca fiind nesatisfăcătoare. Cum adică, de mijloc? Mijlocul este ceva mediocru, ca …

Şi cum stăteam, cu trupul gol şi aproape palid, aruncat pe podea, răvăşită şi tulburată de tot ceea ce trăisem până atunci, am simţit nişte ochi reci care mă ţintuiau într-un mod obsesiv. Cu eforturi chinuitoare, am reuşit să-mi ridic puţin capul şi să privesc înapoia mea. Era Ea. Ea, …

Un articol de-al meu, o povestioară, nici nu ştiu cum s-o numesc, a avut un succes nesperat pentru mine şi m-a pus pe gânduri. Dacă oamenilor le-a plăcut e probabil că s-au regăsit în el/ea, au trăit o bucată din viaţă interpretând una dintre părţi. Şi cred că nu le-a …

Acum câțiva ani, o prietenă a adus în gașcă o carte. Veche, groasă. Cu o poveste din perioada interbelică, cred eu. O poveste în care ne-am regăsit toate, pe rând. În cel puțin un personaj. Eu cred că m-am regăsit în toate personajele. „Una din noi e de prisos”, semnată …

Noi, egoistele, facem copii. Din dragoste, parol. Şi, dacă ni-i dorim cu cerul şi pământul, dar ne trezim într-o baltă de sânge în miezul nopţii… e semn că ne moare înăuntru ceva. Cineva. Pe care nu îl vom şti niciodată cum ar fi arătat. Fetiţă? Băieţel? Ce culoare ar fi …

N-am avut niciodată eroi. Acum realizez că dacă ar fi fost să fie vreunul, ar fi fost mama. Și nu pentru că ar fi făcut perfect totul, mereu sau vreodată, nici vorbă, ci pentru că a reușit cumva să mă învețe, fără urmă de blazare, că nu am nevoie de …