Articole despre dor

Este 02:26 şi sunt plină de stări, sătulă de aceleaşi melodii în playlist şi de rutină, flămândă de ciocolată şi de tine. Să ştii că povara unui secret e apăsătoare şi nu se compară cu nicio boală de suflet. Aş vrea să pot povesti cuiva despre tine, în detaliu, aşa …

– continuare de aici – Stella stătea sprijinită cu fruntea de sticla rece a ferestrei cortină. În spatele ei, un birou somptuos: lemn lăcuit, lămpi, tablouri în ramă. În față, acoperișuri oțelite, reci, ușor bătute de ploaie. Nu era o zi urâtă. Era doar rece. Totul părea înghețat în timp. …

Tribut Prieteniei Pentru că eu am îndrăznit să te privesc în ochi și tu m-ai lăsat… și nu mi-a fost nici frică, nici teamă, nici rușine… Pentru că te pot urî și iubi în același timp… și TU mă-nțelegi și nu-ți este nici frică, nici teamă, nici rușine… Pentru paradoxul …

Aş fi vrut să vă povestesc astăzi câte ceva despre Lisabona: despre străzile sale înguste, despre aerul care miroase a mare şi a sare, despre tandra viziune a unui oraş cu un nume atât de exotic, dar care se află totuşi în Europa. Momentul ar fi fost propice, căci în …

„Doti, draga mea… Sunt tot numai aşteptare, numai dor de tine. Un singur gând, o singură râvnă: aceea de a fi, din nou, aproape de tine, aproape de îmbrăţişarea ta, de apa vie a buzelor tale – mereu dorindu-te, mereu setos de frumuseţea ta fără asemănare. Iată! Peste câteva zile …

Motto: „Nu, n-am nevoie de scuze. Mi-era dor de iubire… Un dor vechi şi cumplit.” – Cella Serghi („Cartea Mironei”) Ne repetăm greșelile și suntem uimiți de aceleași fapte și la 20 și la 40 de ani, fără să fim conștienți de acest lucru doar după ce le-am făcut și …

Avem ceva în  noi, o apetență festivă aproape demolatoare, un mod de a ne exprima exaltarea care, în realitate, nu are decât foarte puțin în comun cu trăirea culturală autentică. Iar genul acesta de festivism colorat și zgomotos iese la iveală în anumite momente, mai ales pe 1 Decembrie și …

 Sunt câte puțin din tot ce am cunoscut. Am pătruns în Salonul 7 sufocat de gânduri, cu umerii adunați deasupra unei inimi răzvrătite, gata să-mi spargă coșul pieptului și cu picioare moi, aproape imposibil de convins să pășească înainte… un gust amar îmi răscolea în creierii înfierbântați amintiri de fiere… …

În fața mea, un munte care plânge. La fiecare secvență pe care mi-o povestește cu respirația întretăiată și gesturi care trădează o emoție încă puternică, deși vorbește la trecutul continuu, se oprește câteva secunde bune și își duce mâna la ochi, încercând să-și inhibe lacrimile. „Și băieții plâng câteodată”. De …

M-a speriat Viorel Ilișoi. M-a speriat foarte tare. Nu cu analizele lui de sânge, nu cu celule adipoase, nu cu diabetul, ci cu tristețea, cu singurătatea lui. Dar cel mai tare m-a speriat cât de bine l-am putut înțelege. Citisem înainte câteva articole cu femei înșelate, femei care înșală, femei …