Articole despre fascinatie

Avantajul vieţii mele de globe trotter este că, pe unde merg, întâlnesc întotdeauna persoane noi, leg prietenii, iar fascinaţia mea pentru oameni este hrănită în permanenţă. Şi oriunde mă duc, există măcar un om pe care îl revăd cu drag. La Londra, o am pe Gia. La prima oprire pe …

Pe-atunci, ea era fericită. Era împlinită cu tot ceea ce-i oferea viaţa. Învăţa cumva, zi de zi, s-accepte noile provocări care-i erau presărate-n cale, să se bucure de micile realizări şi să nu trăiască cu regrete. Era încă tânără, frumoasă, creativă, plină de pasiune şi entuziasm pentru visurile ce-i colorau …

Am un fel de rubedenie despre care nu mai ştiu nimic de multă vreme – nu că m-ar omorî grija – care, printr-o singură replică, defineşte una dintre însuşirile de care i-aş lipsi bucuros pe toţi cei care trec prin viaţa mea. În copilărie, când mama, tata sau mai ştiu …

Prima amintire cu țigani (nu, nu rromi) datează din una din primăverile copilăriei la bunici. Peste drum de casa bunicilor, care era așezată chiar la intrarea în sat, era o pajiște în mijlocul căreia înverzeau două sălcii bătrâne. Acolo am văzut prima oară (și ultima) o șatră de țigani. Eram …

5:29 am… casc… dar şuieră! Şuieră şi claxonează neîncetat viaţa în lumea asta! Aer condiţionat peste tot şi-un Nil de maşini care nu se mai termină! În fiecare dimineaţă, adică pe la 3-4 pm, că lucrez pe fus orar de America de Nord (I’m lucky, I know! :)), Mintea, Sufletul …

Într-un Tokyo insolit și derutant, departe de ceea ce știm din banalele cărți poștale, o jună belgiană vrea să devină japoneză. Ea se-ndrăgostește de un tânăr nipon francofil. Realizatorul belgian, Stefan Liberski, a adaptat pentru ecran Ni d’Ève ni d’Adam de Amélie Nothomb, într-o peliculă, veritabilă declarație de iubire pentru …

Nu mai ştiu exact unde am citit, în orice caz îmi amintesc că eram în liceu. Am uitat multe, dar asta nu mi-a ieşit din cap:  “O iubire mare e mai curând un lung proces de autosugestie”. De multe ori am fost “psihologul de serviciu” pentru prieteni, în special bărbaţi. …

Fără să vreau ajung tot la memorialistică, și vă mărturisesc faptul că încă de când eram copilă am fost fascinată de mirese. Mi se păreau vrăjite, ireal de frumoase, iar alaiul care întotdeauna le însoțea dănțuind și chiuind vesel ca un decor de opera buffa, le dădea un plus de …

Ştim foarte bine că bărbaţii sunt mult mai „direcţi” când vine vorba de a alege o femeie, nu? Simplu, au impresia că ei aleg, când de fapt au fost aleşi cu mult timp înainte de Femeie. Şi atunci, dacă lucrurile stau aşa, reiese că „lucrurile” sunt un pic mai încurcate. …

Cînd eram mică, nunţile mă speriau, însă exercitau asupra mea o certă fascinaţie. Erau ritualurile care se păstrau cu religiozitate pe vremea aia şi la care participam cu însufleţire, ca toată lumea din sat, eu şi toată copilărimea, care umbla în cîrd după nădragii ălor mari, gata să îşi bage …