Articole despre Maria

„Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!“, striga Maria, zvîrcolindu-se în somn. Muşchii fragili se încordau, cămaşa i se adunase în jurul trupului şi, sub pleoapele sidefii, ochii negri, cu gene dulci şi umezi, se frământau într-o zbatere spasmodică, o mînă invizibilă încerca să-i smulgă din orbite şi să-i arunce departe, …

Mare, maris (n. mare, al/a mării, lat.). Maria, Marius. Nume verde-albastru, cu creste înspumate străbătute de săgeți de lumină. Sunet translucid, de vitraliu marin prelins prin labirinturile cochiliilor. Marea împreunată cu soarele în oglinda lichidă a unei realități turcoaz. Parfum salin impregnând fluturii pavilioanelor pe corăbii îndepărtate. Rază de piatră …

A fost odată ca niciodată, că atâtea raze de soare şi viaţă curgeau din pieptu-i plin şi fraged de albeaţa sfântă desenată pe cer într-o cale lactee, că oamenii ce se perindau pe cărările ţărilor priveau şi se minunau de lumina îmbrăcată în straiele nopţii aparent sărăcăcioase. Se făcea că …