În primii ani de viață, aveam o problemă: dacă mă trezeam din somnul de după-amiază și nu vedeam instantaneu pe cineva prin preajmă, eram convinsă că, în timp ce am dormit, au fugit cu toții și m-au lăsat să mă descurc singură prin lume. Urlam până venea cineva, de regulă …

Aseară. În troleibuzul 86 urcă o blondă platinată. Pasagerul de pe scaunul din față o privește cu jind resemnat, dintr-un fâș adidas de la second hand. Ar vrea și el una. Dar, printr-o misterioasă manevră cognitivă, toată piscina lui genetică (în traducere liberă „gene pool”) îi comunică un Nu Se …

Când stai de vorbă cu Gabriela Tutungiu n-ai cum să te păstrezi serios pentru multă vreme. Lejeritatea cu care jonglează cu sensurile și vorbele trădează omul de publicitate. Fără fasoane și plină de umor, mi-a povestit cum a ajuns, pe un parcurs amplu (la propriu și la figurat), din lumea …

La intrare dai peste un șir de șosete desperecheate. Duce, multicolor, spre living, să nu te pierzi, și se termină cu o pereche de papuci maro, stângul spre vest, dreptul spre sud-sud-est. Podeaua e de culoarea plajei, și e plină de pași. Pași din bumbac, pași din lână, pași din …

Povestea nu începe cu „a fost odată”. Deși în istoria lor personală ar fi putut încăpea tot atâtea dăți ca în a oricărui altuia. A fost odată o copilă albă, nescrisă – ea. Odată, un ștrengar naiv, cu mâini prea lungi și genunchi de-o curățenie îndoielnică – el. O dată …

Cetatea se retrăgea în spatele mării. Din apa mică și calmă, întinsă pe sute de metri înspre larg, creșteau arcadele înalte și goale, ultimele artefacte dinaintea nesfârșitului văl de turcoaz. După uriașele arcuri cizelate în stâncă cenușie nu mai treceau oameni. Pe sub ele, apa începea să-și adjudece uscatul, blajină, …

Călătoriile au darul de-a lărgi orizontul, nu doar pe cel din fața ochilor, ci și pe-al minții. Așa se zice. Altfel stau lucurile atunci când înlocuim călătorul cu consumatorul de pachete turistice, mereu nesătul, veșnic nesatisfăcut. Ar fi greu de explicat următoarele plângeri înregistrate de o mare agenție de turism …

Cam ce-ar fi cazul să răspund când se îngrijorează vreunul că nu-s în toate mințile? Păi în majoritatea timpului nu sunt nici într-una singură atât cât ar trebui. A mea. Să fii în toate mințile. O, Supremă Aroganță patologică. Ce-mi veni cu subiectul ăsta? Păi, v-am spus. Tocmai am realizat …

Tot umblă vorba răutăcioasă că ședem prea mult. Că din mașină ne mutăm adorabilele posterioare pe scaunul de la birou și apoi pe fotoliul de acasă. Și că asta ar amenința cel puțin integritatea formei obraznicelor în discuție. Să distrugem acest mit, așadar. Să-l dezintegrăm, să-l reciclăm. Ne merităm confortul, …

Când am de zburat la București, ochesc poarta de îmbarcare de la distanță și cu precizie. E acolo unde apare ca din pământ o buluceală de oameni și sacoșe, aparent în aceeași secundă în care se anunță deschiderea porții. Dacă ar fi automobile, ar claxona lung, e verde, hai, ce …