Articole despre metrou

Măi, copchiii moşului, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am fost la vremea mea şi nurlie, şi zurlie. Iar când eram cel mai nurlie şi zurlie, lucram la o instituţie din zona Pieţei Romane. Iar într-o dimineaţă m-am dus îmbrăcată în fustă mini şi o bluză mexicană super faină, …

Neaşteptatul şi neverosimilul joacă, orice s-ar spune, un rol straşnic de desuet şi de fundamental în vieţile noastre. Ne urmăm traseul deja stabilit de o divinitate ale cărui gânduri nu le cunoaştem, dar care ştie perfect ce e bine şi ce nu pentru noi, şi dincolo de ineditul situaţiei – …

O carte, pentru o literatură, reprezintă ceea ce reprezintă ochii pe chipul fiinţei iubite. Ferestre, uneori ferestre/oglinzi, adeseori ferestre deschise spre lume, uneori doar ferestre opace, întunecate. Este diferenţa între cărţile pe care le citim o singură dată, cele pe care le recitim, cele pe care le începem şi apoi …

Tipul din faţa mea avea ochelari pătraţi, genul acela de ochelari în pas cu vremea. Era undeva înspre doisprezece şi el se aşezase pe scaunul din faţa mea, îşi rânduise frumos sacul din piele maro pe genunchii strânşi cu grijă, mă privise în treacăt – în acel moment precis îmi …

Marioara e o fată stilată, înaltă și trasă prin inel, cum se zice. Dar cel mai tare îi place să se mărite. Și chiar se mărită. Din trei în trei ani (cumva, dacă mai punem la socoteală și divorțurile!). Marioara se tot mărită. ”Dar unde îi găsești, fată?”, am întrebat-o …

M-am şcolit. Două zile lungi, late şi cu mulţi necunoscuţi care se cunoşteau între ei, vorbeau între ei, îşi beau cafeaua între ei. În fine, făceau totul între ei, ca şi cum tot restul n-ar fi existat. Şi totuşi, tot restul exista. Acolo, pe fotoliul acela negru, faţă în faţă …

Azi am hotărât să văd din nou Montmartre. Cobor din metrou la staţia Blanche, dar o iau pe altă stradă decât de obicei. Mi-e gândul la o cafea pe terasa unei cafenele, ȋn ciuda vremii ploioase. Deocamdată, te poţi plimba şi fără umbrelă. Merg ȋn sus, pe o stradă îngustă, …

Citesc de când mă ştiu şi de cand mă ştiu, citesc. Am început să mă ştiu cu adevărat pe la şase ani jumate, când mi-au pus unii abecedarul în braţe şi nu m-au lăsat până nu l-am învăţat pe de rost. Apoi mi-au spus că există şi altfel de scrieri …

Prietena mea ajunge la muncă frântă. E transpirată şi răvăşită. În halul în care se prezintă, nu poate să-mi treacă prin cap decât că vine de la un amant. Mă mai uit o dată la ea. Pe naiba, vine de la doi. E îmbrăcată într-un deux-pieces şi adidaşi. Nu sunt eu cea …

Știi zilele alea mohorâte de weekend în care nu ai nimic stabilit? În care stai în casă cu o bluză călduroasă pe tine și pierzi noțiunea timpului pe calculator? Te trezești, îți faci repede o cafea, aranjezi un pic prin dormitor – a se citi “bagi hainele aruncate pe scaun …