Articole despre nemurire

Lumea în care trăiesc asta mi-a spus: că trebuie să iubești cu dragoste curată, nepămînteană, cu iubirea aia irațională, rusească, cu iubirea totală, dedicată, perenă și netemătoare de timp, latino-americană, cu sacrificii și compromisuri uriașe. Peste tot dai de povești de dragoste, unele fericite, altele tragice, toți caută acea dragoste …

Privirea i se pierdea pios în zarea sfinţilor auriţi de pe un altar pustiu. Buzele i se mişcau încet, apoi rapid, într-o unduire ce se voia tainică, dar care era mai degrabă senzuală. Sub hainele simple, ce lăsau impresia de ponosit, se ascundea un trup frumos într-o poziţie voit aplecată, …

Nu pot să scriu un rând dacă nu am scrumiera la câţiva centimetri de mâna stângă. Stânga, niciodată dreapta. Scrumiera trebuie să fie, în mod obligatoriu, proaspăt spălată. Este unul dintre obiceiurile cu care-mi scot prietenii din minţi, deşi nu ar recunoaşte asta. Este unul dintre obiceiurile tatălui meu pentru …

Să fi avut Balzac dreptate? Să existe o vârstă la care feminitatea ajunge la apogeu, când tot ceea ce este înainte sau după să conteze doar ca experienţă? Greu de spus şi uşor de contrazis. Cu siguranţă, fiecare femeie activă are, indiferent de vârstă, un moment când începe să se vadă …

 Așteptarea În liniştea acută a aşteptării, cad bătăile inimii în cascadă, prin vene. Accelerat, pulsul vibrează în contracţii ce nasc cercuri concentrice. În nemişcare, timpul zugrăveşte scenarii desprinse din apocalipsă, iar gândurile-s ca o partitură plină de sincope. Zâmbet alb Azi plouă cu tine prin ochii ce-şi doresc să te …

Spună cine ce-o spune, scrisul este o formă de egoism. De retragere orgolioasă în universul minţii. Cu bătaie lungă, mergând în cazurile extreme spre dezinteresul faţă de cei din jur, faţă de propria familie. Obsesia scrisului alungă sau surdinizează momentan până şi dragostea. Nimic nu contează în faţa fanatismului de-a …

Vreau să trăiesc mai multe vieţi într-una, în tăcerea de ieri. Nu mă mai satur de trăit, să sorb stropi de dragoste ce curg şi topesc iernile. Simt cum îmi curge viaţa printre degetele şi aşa prea scurte. Nu mă satur de iubit, de suferinţă şi de disperarea ce vine …