Vreau să trăiesc mai multe vieţi într-una

Cristina Panga

1 May 2012

Vreau să trăiesc mai multe vieţi într-una, în tăcerea de ieri. Nu mă mai satur de trăit, să sorb stropi de dragoste ce curg şi topesc iernile. Simt cum îmi curge viaţa printre degetele şi aşa prea scurte. Nu mă satur de iubit, de suferinţă şi de disperarea ce vine o dată cu o nouă poveste de viaţă.

Cu buzunarele goale în suflet, cu mâinile goale de mâini, mă uit în faţa mea pe drumul ce duce spre nemurire şi mi se face teamă că nu mai apuc să-l trăiesc. Nu că aş presimţi cine ştie ce sfârşit tragic neaşteptat, am clar în minte viziunea vieţii mele de acum până la infinit, dar mi se face teamă pentru că văd cu ce rapiditate îmi trec zilele, emoţiile, gândurile, iubirile.

Am senzația că apăs fără să îmi dau seama pe “repede înainte” în fiecare zi, parcă sunt zile în care nici nu apuc să mai respir o gură de aer de viaţă frumoasă în liniște, nu mai am timp să  dedic sufletului meu o secundă pentru a reflecta la întrebările lui, la speranțele lui. Oare suntem în rezonanţă?

Nici nu mai ştiu când am avut ultima oară o discuţie cu el, cu sufletul sufletului meu. Mereu suntem 4 sau 6 sau un vagon plin de oameni. Plastic, dar nici măcar căştile de la urechi nu pot acoperi zgomotul şinelor de metal încins de zgomotul sufletelor călătorilor obosiţi şi trişti care par şi ei la rândul lor să ducă războaie cu timpul. Îi vezi mereu alergând cu genţile în vânt, cu telefoanele la ureche sau tabletele electronice în care îşi mai aruncă un ochi în documente pline de desene neînţelese ce par că seamănă cu orizonturi de oraşe, grafice ordonate, în timp ce vorbesc la microfoane minuscule agăţate prin partea superioară a corpului. Nu mai au timp nici ei.

Nu mai am nici chef să mă întrec cu ei. Poate că sufăr eu de o formă de laşitate, însă maratonul de dimineaţă este singurul care mă lasă pasivă. Oricum sunt prinsă în valul de oameni ce schimbă magistrale, coboară nivele, urcă scări cu ochii larg închişi. Mă pierd, nu mă poţi recunoaşte în mulţimea de oameni, sunt cu o cană de cafea în mâna stângă, cu un ipod vechi în urechi şi cu ochii pe telefonul magic care mă conectează în orice secundă la viaţa mea virtuală, într-un marş absolut mecanic. Mă trezesc că în fiecare dimineaţă îmi zâmbesc cu alţi oameni, văd alte culori şi aud din căştile altor atleți ca şi mine alte sunete ce îi fac pe ei să vibreze. Nu are sens să mă împotrivesc ritmului matinal aproape perfect, aşa că trăiesc, deşi acelaşi drum, alte dimineţi, cu alți oameni în fiecare zi. Ceea ce mă duce din nou cu gândul la toate vieţiile pe care vreau să le trăiesc într-una.

Am căutat un sens al cuvintelor din capul meu, un înţeles, o definire. Trebuie că sigur cineva s-a mai gândit la asta înaintea mea şi mai mult ca sigur că a găsit şi o denumire. De altfel termenul de polyamory este perfect potrivit cu ce mi se părea mie că rezonează asta, dacă nu iei în considerare miile de articole despre vieţile trecute, idee care nu mă interesează strict în acest demers. Oricum sunt trecute, nu le mai putem schimba şi nici nu mai putem să ni le amintim uşor.

polyamory 2

Ca multe alte “trenduri” ce vin de peste mări şi ţări, polyamory nu este foarte răspândit prin părţile noastre. Are legătură bineînţeles cu religia, cultura şi istoria. Privind lucrurile din această perspectivă parcă pare să se contureze un răspuns la întrebarea legată de raspândirea în România.

Aşa cum “se cade”, cultura noastră ne obligă într-un sens destul de rigid, la relaţii de tip monogamic în serie. Azi mă mărit cu tine, mâine divorţăm, apoi mă mărit cu dânsul, apoi divorţez şi să văd cât o pot tot duce aşa. Polyamory aplica oarecum aceleaşi reguli, ai libertatea de a iubi mai multe persoane într-o viaţă, iar diferenţa o face timpul. Aceste poveşti se pot suprapune, putem trăi mai multe poveşţi de iubire în acelaşi timp ţinând seama de transparenţă. Cine intră într-o relaţie tip polyamory trebuie să își respecte partenerul, dar şi pe partenerul acestuia, iar toată lumea este conştientă de existenţa fiecăruia, iubind fără minciuni sau omisiuni.

Nu, nu se confundă cu one-night stand sau cu infidelităţile de lungă durată, dacă credeaţi că aşa o să scăpaţi! Nu. Polyamory îţi permite practic să trăieşti mai multe vieţi într-una, să ai mai multe experienţe la aceeaşi vârstă. Pornind de la o relaţie de bază, cea principală, poţi intra în alta sau alte relaţii, fiecare de tip polyamory sau nu, unde locul fiecăruia este deja ştiut. Acest tip de relaţie dinamică poate conduce câteodată la interpretări greşite cu referire la seriozitatea unui cuplu (în general seriozitatea unei femei are mai mult de suferit!).

Se întâmplă foarte des ca cei ce fac parte din cupluri monogamice să întrunească diverse provocări în timpul relaţiei lor şi să nu aibă resursele necesare să remedieze situaţiile neplăcute. Nevoile lor nu sunt întrunite în interiorul relaţiei lor şi astfel avem oameni nefericiţi şi neîmpliniţi, plini de nesiguranţă şi frică, care, din păcate, câteodată, se proiectează asupra celorlalţi.

În viaţa noastră ne este “permis” să iubim mai multe sporturi cu pasiune în acelaşi timp, să avem două sau trei joburi cărora să ne dedicăm cu aceeaşi intensitate, să citim nu una, ba câte cărţi vrem în aceeaşi perioadă de timp. Ne iubim copiii, părinţii, fraţii şi surorile cu o dragoste egală. Şi cu toate astea nu ne este permis, sau societatea nu ne permite, să iubim mai mult de o persoană în acelaşi timp. Deoarece sexul încă este tabu, putem interpreta greşit un comportament poly.

Putem compara monogamia cu un meniu italienesc de catering: știu că pot să aleg ce vreau din acest meniu destul de variat. Dar mai sunt zile în care cineva îmi oferă un meniu chinezesc. Aleg să mănânc aceleaşi salate (sau lasagna vegetală!) sau aş încerca ceva nou ştiind că mă pot întoarce oricând la salata mea italienească preferată? Sau şi mai plastic “Iubirea noastră ar trebui să fie ca un ocean, nu ca o cadă de baie. Nu trebuie să ieşim din el ca să poată intra altcineva”! Şi da, aştept replici că în acest ocean ne asumăm mai multe riscuri şi astfel transpunem asta într-o călatorie emoţională pe teritorii nebănuite, însă ne poate duce la recompense neştiute până acum.

Poate că ţelul nostru ar trebui să fie să ne intensificăm experienţele pe care le trăim atâta timp cât trăim, aşa cum alţii îşi exprimă pasiunile lor prin dans, căţarări pe munte, viteză. Am putea şi noi să ne urmăm pasiunea prin iubire.

Câteodată polyamory poate să se întâmple accidental, dar poate fi şi intenţionat. Înainte să te hotărăşti că aceasta este calea pe care vrei să o alegi trebuie să iei în calcul următoarele: transparenţă, încredere, comunicare deschisă şi cel mai greu… stabilitate emoţională.



Citiţi şi

Virgin la 35 de ani

N-am cunoscut bărbat mai străin de mine ca soţul meu

Vreau să mor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,091 views

You want to keep reading, right?

Other great pieces by

Cristina Panga

Your tuppence

  1. Marcy May / 24 September 2016 19:44

    Teorie goala.Oamenii nu au vreme, si nici disponibilitate emotionala sa se ocupe cu adevarat de un/o singura partenenera, sa satisfaca nevoile emotionale ale unei SINGURE persoane, darmite un ocean de oameni. Cat despre a compara oamenii si implicarea afectiva cu salatele…wow. Salata nu simte gelozie, salata nu se simte neglijata si nici nu va cauta afectiune in…alte boluri, daca tu nu esti disponibila. Desi sunt perfect de acord ca monogamia nu e in codul nostru genetic, a pretinde ca zburatul din floare in floare are o dimensiune spirituala si se face din imensa iubire e doar o alta justificare a celor care se plictisesc repede.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Dana / 25 January 2015 17:46

    Ideea e ca putem iubi multa lume, nu exista un stoc limitat si nici bariere. Timpul e singura resursa ce ne sta in cale. Ai spus de stabiliate emotionala, cati oameni cunosti in acest echilibru? Care sa nu cunoasca gelozia, sa aiba puterea sa accepte tot ce vine spre ei. Consider ca sexul complica toate itele acestui joc, nu pentru ca nu e frumos, nu imi place sau ma intereseaza parerile pudibonde ale societatii dar pentru ca iubirea este un sentiment curat, inaltator si cred ca a o combina cu pasiunea fizica ii scade vibratia, o divide si ii scade credibilitatea. Si asta in premiza echilibrului emotianal al tuturor implicati. Dar ca vis recunosc, e frumos, ma bucur ca ai crescut asa frumos Cristina 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Ozzy / 1 May 2012 10:44

    Hmm… “polyamory”. Cineva a crezut ca a inventat mersul pe jos si i-a dat un alt nume. Numele cunoscute au istoric si definesc clar ceva. Ca ceva sa devina trend, trebuie sa fie nou, sa para original, sa transmita celui care e in trend o imagine de om de calitate sau etc…
    As vrea sa inteleg din articol ca “polyamory” este diferit de “swinger”, ca nu are legatura cu sexul…de fapt are, dar nu este important, sexul este doar o consecinta ca mai iubesti pe cineva. Cineva sa-i explice celui care a inventat cuvantul polyamory ca exista un alt cuvant care se numeste poligamie. Musulmanii si mormonii aveau sau au mai multe sotii. Bineinteles ca mi se va spune ca polyamory este altceva, un mod de viata in care exista sot si sotie, se iubesc, dar ei pot iubi si pe altii in acelasi timp. Daca sotii stiu despre a poli-idilele celuilalt, chiar le privesc cu simpatie si intelegere (in ideea ca-l iubesc mult il vor fericit), … etc., nu a mai putut fi numita o casnicie libertina sau poligamie, ori amantlic… Au dat gres in istorie, o expresie cunoscuta ii acuza…atunci trebuie un cuvant nou. “Polyamory – spun ei – este ceva diferit de poligamie, sau swingeri, ori amantlic… Este altceva bun. Altfel se numea asa in continuare…dar fiind ceva bun si in trend, ceva nou deoarece omenirea progreseaza in civilizatie, din aceste motive este polyamory si nu altceva.
    Sa nu se inteleaga ca acuz poligamia sau polyamory, sau oricum trend-ul vrea sa denumeasca casnicia libertina. E treaba fiecaruia sa traiasca cum vrea. Eu ma amuz cum societatea imbratiseaza termeni noi doar pentru a-si justifica revenirea la greselile trecutului. Greseli fata de un bine universal, asa cum a devenit binele in timp.
    De exemplu expresia “brunch”. Un mic dejun mancat mai tarziu. Eu cand ma trezesc mananc mic dejun, fie ca ma trezesc la 5 dim sau la 11. Daca ma trezesc la ora 15 mananc un mic dejun tarziu. Bunul simt spune ca omul normal se trezeste dimineata, sa traiasca odata cu ceilalti. Asa s-a obisnuit omenirea, asa s-a dovedit ca progreseaza si se poate intretine: muncind la lumina zilei. Corporatistul vrea sa spuna prin brunch ca s-a trezit tarziu, ca traieste o viata dupa placul sau neconstrans de tabieturile mediocritatii. Brunchul este o declaratie a faptului ca ieri a trait viata la maxim si s-a odihnit pana mai tarziu, trezindu-se cu voie buna. Brunch-ul este ceva bun, nu mai este o lenevie. Din punctul meu de vedere este un mic dejun tarziu, iar daca esti un om cu adevarat liber spui ca iei micul dejun cand vrea confortul tau.
    Revenind la polyamory, o prietena imi spunea ca iubeste doi barbati. “Sunt ca la doua monitoare” – imi spunea. Cand privea intr-un monitor deodata celalalt nu mai exista. Polyamory inteleg ca ar fi altceva, o afectivitate distributiva. S-ar spune ca iubesti in acelasi timp mai multe persoane, dar pe locul 1 se afla sotia sau sotul. De fapt te iubesti doar pe tine, facand un compromis intre manifestarile de burlac si nevoia de a nu trai singur.
    Isaac Asimov a scris cateva romane geniale. Intr-o serie povesteste despre evolutia mai multor tipuri de civilizatii in procesul de colonizare a galaxiei. Solaria era o planeta in care progresul tehnologiei a facut ca oamenii sa comunice intre ei prin reprezentari holografice atat de calitative incat te aflai la masa cu o persoana aflata in realitate la km distanta. Fiecare era slujit de mii de roboti. Sexul si orgasmul se obtinea prin conexiunea unui aparat neuronic, asta pana cand n-a mai fost nevoie nici de asta. Mental puteai iubi barbat sau femeie, neatingandu-se nu mai era nici o diferenta. Apoi in timp, s-au izolat atat de mult incat si sentimentul.de iubire a disparut. Copiii se faceau la incubator. Si-au prelungit viata, dar timpul s-a dilatat pentru ca faceau prea putine in viata. S-au izolat atat de mult incat si-au pierdut imunitatea, asa ca era o monstruozitate sa fie doi in aceeasi incapere.
    Apoi mai e Aurora, unde exista un fel de polyamory. Sexul era o obisnuinta ca mancatul, respiratul. Era o chestiune strict personala, “te ofereai” cui doreai. Acceptul sau refuzul erau primite la fel. Daca erai refuzat azi, era posibil ca in alt moment sa nu fii, sau sa nu mai vrei sa te oferi. Oricum nu conta. Sexul banalizandu-se a fost deposedat de sentimentul de iubire.
    In ambele lumi a disparut iubirea: o lume in care sexul era tabu si o lune in care era prea libertin.

    Cine a avut experienta sexului in grup intelege ideea. Nu este acelasi lucru, pentru ca orgia e fizica si polyamory este mai mult spirituala. Asta daca nu vorbim de casnicia libertina din punct de vedere sexual. Caci daca este doar asta, adica eu imi iubesc sotia si noi ne acceptam din cand in cand cate o idila, asa ca un hobby, dar casa e casa si e mai importanta… deci spuneam ca daca este vorba doar despre asta, ii anunt pe polyamoristi ca pe vremea lui Caesar se intampla acelasi lucru.

    Nu mai continui cu pericolele si insuccesul unei astfel de societati, imi ia mult. Ceea ce vroiam sa spun e ca oamenii au inceput sa se minta atat de mult in dorinta de w avea o viata speciala, mai speciala ca altii, incat inventeaza nume noi pentru lucruri vechi. Sa poata justifica ce nu este corect, nu este bine, ori nu este de bun simt universal. Ca sa fie acceptati de ceilalti.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 27 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro