Articole despre Pamant

Negândindu-mă la moarte, mă gândesc: Cum ar fi dimineaţa fără mine pe Pământ? Cine mi-ar mângâia copiii pe frunte şoptindu-le încet: „Hai, treziţi-vă, e ora 7!” Cum ar fi amiezile fără mine? Oare ar fi pustii? S-ar mai auzi clinchet de linguri prin bucătărie şi zgomotul înfundat al microundelor învârtind …

Când eram eu mică, dar mică de tot, auzeam pe la ăia mari discutându-se despre boieri şi despre cum au trăit ei de bine şi de avut, cât de deştepţi erau ei în capul lor şi cum vorbeau o grămadă de alte graiuri străine. Deh, o lume de basm… Bunică-miu, …

După mulţi ani în care subiectul m-a pasionat la maximum, după ce în ultima vreme am văzut mai multe documentare extrem de interesante pe această temă şi după o discuţie cu Mihnea, fiul meu cel mare, cred că pot să trag linie: 1. Existenţa vieţii altundeva în Univers şi existenţa …

Ieri m-ai întrebat de ce te iubesc. Mi-au trecut prin minte râurile, munţii şi începuturile Pământului. Ţi-am răspuns cu o sărutare, sub cerul plin de stele vii. Astăzi m-am pomenit întrebându-mă acelaşi lucru: de ce te iubesc? Mi-a trecut prin minte că te iubesc pentru că eşti, dar mi-am dat …

–  câteva sfaturi sincere şi dezinteresate pentru realizatorii de filme SF –  Dragii mei, fantezia este nelimitată, bunul simţ – nu. Şi nici legile fizicii, în lumea în care trăim noi. Puteţi inventa absolut orice care nu poate fi contrazis, pe motiv că „aşa o să fie atunci”, respectiv „acolo …

Ştiţi că noi avem impresia asta bizară că suntem nemuritori. Abia în ultimul ceas, ca Ivan Ilici, ne dăm seama că moartea este ineluctabilă. Cam tot ceea ce facem atunci din viaţă rezultă că este un discurs situat împotriva morţii. Nu este iubirea scutul vieţii împotriva morţii? Parcă eu spuneam …

Îmi place contactul cu pământul. Îmi dă echilibru. Mă sustine, oricât de grea aș fi. Când merg desculță prin iarbă, ori pe pământ, simt că am rădăcini. Mă liniștesc și mă cuprinde o stare de bine. Locuiesc în oraș. În oraș avem multe blocuri și mult asfalt. Din ce în …

Să nu mai bâjbâi prin noapte că ea, noaptea, mi-a fost dată întru visare. Să nu mă mai cred ziua zmeu că ea, ziua, mi-a fost dată întru învăţătură. Să nu chinui animale, să nu otrăvesc pământ. Să nu fac om să plângă din pricina mea, ci să râdă cu …

Valurile erau singurele care se auzeau. Mai strigau uneori pescărușii în aerul rece. Ocazional. Zorii de abia trecuseră și cerul era între gri și albastru. Nemișcare și liniște. Aerul curat și pătrunzător te încărca cu energie. Stătea înfofolită în pătură, cu o pereche de șosete groase, colorate, semi-ghemuită pe canapeaua …

Mi-amintesc o scenă care a avut loc prin clasa a 5-a, în care m-am uitat fix la una dintre colegele mele de clasă – ce ciudat, chipul ei nu mi-l mai amintesc – și mi-am dorit din adâncul inimii să nu am niciodată o viață plictisitoare, și să am tot …