Articole despre Paște

cârligul din grinda șurii era folosit o dată pe an un prilej să ne adunăm, n-aș spune că așteptam asta, doar ce urma, cuțitele erau ascuțite pe o roată de polizor de pe verandă, meticulos începea dimineața să ne rotească, crestăturile veneau două până la rotulele picioarelor din față, și …

Am acuş 38 de ani şi pot să vă spun, fără pic de îndoială, că temelia pe care eu m-am tot zidit a fost copilăria mea. Nu ştiu alţii ce cred, ce simt, dar eu asta ştiu sigur.  Scrisoare către Scumpa mea bunică Iubita mea, amintirea mea, fetiţa mea…unde eşti? …

Se prea poate să-ţi vezi cu o coadă de ochi de vârf de deget mare călcâiul pasului care urmează. Dar, cel mai probabil, nu ştii ce vezi pentru că e târg de gânduri, cu poze şi sunete, în capul tău cuminte. Lasă, nu-i bai, târgurile erau frumoase pe când eram …

Iată-ne ajunși la ultima treaptă a urcușului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în față: Săptămâna Patimilor sau Săptămâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim și retrăim ultimele zile din viața Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune și dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate și măreție în același timp, de …

Pe măsură ce înaintez în vârstă, tradiția devine pentru mine tot mai importantă. Mai ales că acum eu sunt cea care trebuie să o păstrez, reinventând-o uneori. Prefer Crăciunul și Paștele petrecut în sânul familiei și nu la baza pârtiei sau în țările calde. Poate mult mai golite de semnificația …

Punea, hotărâtă, degetul, când bunicul ştiutor nu era lângă ea. Şi nu era mai tot timpul. O lăsase la ţară, cu cinci copii şi el plecase să lucreze la mină. Trimitea bani de două ori pe lună, iar toamna, după strânsul celor de-ale gurii de prin grădină şi câmp, bunica …

– Nu pot, bre, tataie, am treabă! Nu pot sa iau pâine sau să ud grădina sau să te ajut cu păsările. Sunt în vacanţă, nu pot! – Cum adică, mă, Răducule (sau Monico sau Sănducule… numele celor trei nepoţi), cum vine asta că nu poţi? Păi, mă, tată, eu …

Am simţit aşa, din senin, miros de cozonaci aburind! Am văzut parcă aievea acele tăvi lungi, negre de ani… Mâinile bunicii care le ungea, dichisea aluatul gălbui şi untos, cu aromă de coajă de lămâie! Bucuria aceea când spunea: “A crescut frumos!” Am vrut să scriu despre Unire, despre ziua …

Ne plângem în cor grecesc de apucăturile mai puţin bine şi plăcut mirositoare ale unor co-naţionali. De mirosurile din tramvaie, de mirosurile din poienile unde, într-un generic, ieri s-au făcut grătare şi alte ieşiri la iarbă verde. De faptul că suntem codaşii Europei la folosirea săpunurilor, pastei de dinţi. Multă …

Acum şase ani căutam cu disperare o biserică ortodoxă în Perugia. Unii spuneau că ar fi fost la o margine de oraş, în zona fabricilor, alţii spuneau că ar trebui să caut în centru… Îmi lipsea mirosul de tămâie şi de lemn vechi, voiam să aprind o lumânare la Vii …