Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Camelia Cîmpean

Camelia Cîmpean

40 articles
Fecioară din a doua decadă, visul meu a fost întotdeauna jurnalismul. Pe la 1984, când am absolvit liceul de filologie - istorie din Târgu Jiu, nu s-a putut materializa, aşa că atunci când mi s-a ivit ocazia am absolvit, la frecvenţă redusă, jurnalismul, la Universitatea Spiru Haret. Ştiu, scandalul a fost imens, dar mie mi-a plăcut fiecare curs, am simţit că sunt acolo, într-o redacţie de revistă, aşa cum am visat mereu. Sunt mamă a doi copii şi bunică a doi nepoţi. Primul meu nepot s-a născut când fiica mea avea 17 ani şi era în ultimul an de liceu, copil din flori, vasăzică şi îl creştem noi, soţul meu şi cu mine. Este un pic cam nedumerit acum, la 10 ani, că are două mame şi un tată, dar, slavă Domnului, încă nu a început să pună întrebări existenţiale. Cam astea sunt lucrurile importante despre mine, în afară de faptul că sunt bibliotecară la Liceul Tehnologic "Retezat" din Uricani.
Life Bites Uricani

Luni după Paști, mare balamuc în Oltenia!

by Camelia Cîmpean / 29 April 2019

Bunicul era un bărbat frumos, înalt, cu o claie impresionantă de păr argintiu, cu voce de tenor, fără imaginație și complet lipsit de simțul  umorului. Adică, avea, dar numai când poantele veneau de la el. Bunica era micuță de  statură, inventa povești pe bandă rulantă și găsea motiv de glumă și de râs în orice. Cânta și ea, draga de ea, dar  nu prea …

Life Bites Uricani

Astăzi este despre ea

by Camelia Cîmpean / 8 March 2019

“Se scutură salcâmii de toamnă  şi de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău… Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” O, mamă”, zicea Eminescu. Zicea acum, zicea demult şi nu-l poţi contrazice nici azi, nici mâine, nici… nicicând. Mie nu mi-au plăcut niciodată cântecele sau …

The Happiness Project Uricani

N-am vrut să îmbătrânesc, zău

by Camelia Cîmpean / 6 September 2018

Am vrut să fiu mereu tânără și zglobie, să dau cu flit studiului de caz numit ziua cea de toate zilele, să stau întinsă pe spate în iarbă, cu picioarele în sus și să-mi închipui că pot să ascund luna după tălpile mele goale. Am vrut să mai fiu o …

Editor's Picks Uricani

Nu există alternativă!

by Camelia Cîmpean / 6 August 2018

Nu fac politică și nici nu țin lecții de istorie. Nu sunt calificată pentru niciuna dintre ele și, despre ce nu știu, nu emit judecăți. Dar viața mea se desfășoară într-un mediu în care, vrând-nevrând, istoria, politica și omul de rând se întrepătrund, se completează sau se anulează unilateral și/sau …

Life Bites Uricani

…o fiu fericită să-ți zic: ți-am spus eu!

by Camelia Cîmpean / 23 July 2018

Dragul meu adolescent, Sinceră să fiu, tu ești cea de-a treia încercare a mea de a duce la bun sfârșit capitolul cu „fă-ți cruce cu limba, închide ochii și bagă viteză maximă înainte, că altfel te dărâmă un țânc de paișpe ani” și, crede-mă că, în afară de Doamne-ajută spus …

The Happiness Project Uricani

Eu cred în minuni

by Camelia Cîmpean / 1 April 2018

Eu cred în minuni.   Am făcut-o întotdeauna și nu văd de ce m-aș schimba acum, doar pentru că prea mulți ani mi s-au cuibărit în poală și nu se mai dau duși de la mine. Eu cred în zâmbete și în presimțiri. În oameni, în dragoste și în viața de …

The Happiness Project Uricani

Știți vreun magazin de unde să-mi cumpere Adriana ceva din toate acestea?

by Camelia Cîmpean / 5 September 2017

Zilele trecute, prietena mea, Adriana, m-a întrebat ce să-mi ia de ziua mea. Inițial, am fost tentată să glumesc: o brățară, dat fiind că sunt nebună după orice fel de zdrăngănele, ăăă, pardon, bijuterii. Dintre toate, cel mai mult și mai mult îmi plac brățările. Multe, cât mai multe pe …

Life Bites Uricani

Decât să renovați, mai bine vindeți apartamentul!

by Camelia Cîmpean / 5 August 2017

Ascultați aici, la mine: sub nicio formă, dar sub nicio formă, nici bătuți, nici implorați, nici amenințați cu moartea să nu cedați: să nu vă apucați  de zugrăvit și de reparat apartamentul. S-a fisurat un perete? Pune-i repede un  plasture că, slavă Domnului, stickere decorative și foto-tapete, gârlă… A plouat …

The Happiness Project București

În duminica Floriilor

by Camelia Cîmpean / 9 April 2017

În duminica Floriilor, îmi plăcea să văd femeile care se întorceau de la biserică, purtând crenguțe de țițișco galben, aducător de sănătate și spor în gospodărie. Îmi plăcea graba lor spre casă, abia așteptând să răstoarne mămăliga fierbinte în mijlocul mesei și să înece în mujdei peștele din cuptor, pentru …

Life Bites Uricani

Ce m-a învățat mama

by Camelia Cîmpean / 5 March 2017

Pe mine, mama m-a învățat să gătesc. S-a întâmplat într-o amiază de vară când, un pic mai răsărită decât colțul bufetului din bucătărie fiind, m-am apucat să fac clătite. Am turnat lapte din belșug în castronul de  porțelan cu trandafirași bordo, preferatul ei, am spart două ouă peste el și …

catchy.ro