Articole despre poduri

Am ajuns și eu, pentru a șasea oară în ultimii cincisprezece ani, în capitala Ungariei. E adevărat, ultima dată fusesem acum șapte ani. Ce s-a schimbat de atunci? Nu mai ajunsesem în Budapesta din 2015, de când venisem să văd un meci de fotbal între Ungaria și România, care nu …

Fiecare loc are o poveste. Povestea e că în casa aceasta de la marginea Marelui Oraș aduceau oamenii să moară. Am douăzeci și trei sau poate că douăzeci și patru de ani și deschid ușa casei, ca să văd de foarte aproape moartea, să îi aud respirația, atunci când ești …

Acest articol nu este despre femeile care şi-au pierdut pe nedrept dreptul la iubire; nu este nici despre cum să învingi melancolia la 56 de ani şi trei zile citindu-l asiduu pe Petrarca (glumă; voiam să zic Paler şi Coelho); nu e nici despre bărbaţii care-şi cresc, eroic, singuri-singurei adorabilii …

Dragă Livia, Îți scriu din nou, pentru că noi nu o să avem niciodată Parisul. Ție nu îți place Parisul, nu îți plac luminile sale, ție nu îți place romantismul gratuit, ție nu îți plac cafenelele, tu ai avut inima bolnavă și nu bei cafea, ție nu îți plac coafurile …

Majoritatea ajung aici în autocare burdușite cu de toate. În burta autocarului, unul dintre cei trei șoferi cu cămașă albastră, mustață răsucită și privire de șarlatan, îndeasă valize și genți de voiaj prăfuite de atâta târâit prin gări, pe peroane, în care se strică mâncarea pe care au prevăzut-o pentru …

Încercând să evadeze din Cnossos, unde era exilat, pentru a ajunge la Atena, Icar și-a făurit niște aripi din ceară și pene. Era singura posibilitate să traverseze marea. Dedal l-a avertizat să nu se apropie de soare pentru că ceara s-ar topi iar el ar cădea în mare. Prins de …