Articole despre povesti

Am câţiva copii pentru care pregătesc daruri anul ăsta. Nu ştiu mare lucru despre ei, sigur nu ştiu destul. Ştiu că sunt departe, neîncrezători şi singuratici, că îi iubesc pe toţi cu o iubire pe care acum o descâlcesc dintre alte daruri şi aş da şi aş face orice să …

Sunt în mall. Beau o cafea și fumez o țigară. Nu mai știu a câta este. Lângă am un pahar cu apă plată. Așa obișnuiesc să comand. Tocmai mi-am luat biletul de tren și mai am două ore de pierdut pe aici – impropriu spus de pierdut – în orașul …

Există oameni care mai citesc, se înconjoară de cărți, așa cum un grădinar se înconjoară cu flori… Am fost cândva soldat al acestei armate nevăzute care sprijină spiritul lumii să urce cât mai aproape de vise, care îndeamnă visele să coboare la noi și să ne ia în brațe… Până …

Ca aproape orice femeie frumușică și singură, petrec cam mult timp pe Facebook și, desigur, postez doar fotografiile în care cred eu că arăt minunat. Orice mi-ar spune oricine, fie femeie, fie bărbat, postăm fotografii cu noi, în speranța că vom primi elogii și like-uri, care să ne confirme că …

Deadline-uri peste deadline-uri, asta e viața noastră! M-am gândit la cuvântul ăsta care-a ajuns să ne terorizeze și să ne facă viața mizerabilă. Știți de unde vine? Altădată, în închisori, exista o linie pe care, dacă un deținut o depășea, era împușcat. Noi nu mai suntem împușcați, dar spaima a …

Arunc (cu) zarul. Cred că fiecare dintre noi are o zi în viață când pleacă de undeva. În genunchi sau pe brânci, în picioare sau cu capul plecat, ne facem drum printre necunoscuții care poate, uneori, ne-au întâlnit privirile înlăcrimate, iar noi, grăbiți cu ale vieții, nu i-am văzut. Decidem …

Îmi spuseră că e undeva lângă Champs Elysée „ştii tu, strada aceea mare, lungă şi lată cu magazine multe”. Ştiam, nu eram născută ieri. Şi dacă aş fi fost, tot n-aş fi putut să nu ştiu. În clasa a opta „doamna de latină” ne ceruse să scriem ceva frumos despre Paris, …

Pe 7 e ziua ei. Octombrie e luna ei. Și începutul meu în lume e tot al ei. Îi aparține. Pentru că venirea mea aici e facerea și prefacerea ei. Mama. Plec de la ea acum câteva zile și peste teancul de cărți de lângă fotoliul ei văd o foaie …

Adevărul este că m-am simţit cu adevărat acasă doar în momentul când acel autocar la care mă condusese un prieten scriitor, Bogdan Hrib, în Tg. Mureş, a început să ia curbele din Pădurea Bogăţii. Pentru cei ce nu o ştiu, este o pădure magică, cu multe ascunzişuri şi curbe periculoase, …

Când era mică, Valentina escalada biblioteca din sufragerie. O sufragerie mică de bloc comunist, 47 m2 la parter cu nişte trandafiri mari, cu ţepi, în faţă. Un apartament mic şi nedecomandat. O biblioteca din PAL acoperită cu un furnir sărit pe alocuri. Multe cărţi aranjate anapoda. O priveam pe Valentina …