Articole despre realitate

– continuare la Puțin măritată –  Dacă aș putea să-i dau un nume, aș numi ziua de azi luni-anapoda. La serviciu nebunie curată, apoi în cele câteva locuri unde m-am dus după, mi-am pierdut sistematic mașina în parcare. Noroc cu butonul de alarmă. Trafic mare de gânduri. Ella mi-a scris: ”Da… vorbele …

Un nebun, un prost, un tâmpit… şi barba îi tremura gelatinos, în timp ce tot corpul ei mare, cu denivelări molcome, sălta cu dizgraţie în ritmul sughiţului de plâns… Din când în când, îşi trăgea cu nădejde nasul, ceea ce provoca un nou val de lacrimi generoase care, în rostogolirea …

O să-i spună un lucru. Că nu știe cum mai rezistă. Că toată nebunia asta i-a îmbătrânit mintea și nu mai e o tânără. Că nu poate fi absurdă să ceară lucruri mărețe, dar că, din păcate, este. Visează. Se pierde-n idei iluzorii despre cum ar exista un prinț sau …

Adevărul este că m-am simţit cu adevărat acasă doar în momentul când acel autocar la care mă condusese un prieten scriitor, Bogdan Hrib, în Tg. Mureş, a început să ia curbele din Pădurea Bogăţii. Pentru cei ce nu o ştiu, este o pădure magică, cu multe ascunzişuri şi curbe periculoase, …

Mama mea a fost copil sărac. După ce bunicul s-a sinucis, a venit familia lui și le-a golit casa bunicii, mamei și unchiului meu, Dumnezeu să îl ierte. Nici pat nu le-au lăsat. Tot au luat. Mama s-a supărat, dar bunica i-a spus: ”Lasă-i să ia tot. Numai să plece …

Uitaţi definiţiile complicate, în versuri, sau paragrafe încâlcite, în latină, sau cântate, aproximate de filosofi, sau puse în scenă de regizori sau creatori de artefact. Uitaţi încâlcelile şi quiproquo-urile. Lucrurile stau extrem de simplu. Iubirea nu e decât o casă. Cu ferestre, o uşă, uneori două, un pod şi un …

La prima întâlnire, când se uită la tine de sus până jos, în mintea femeii nu există decât operații simple de adunare și scădere, de înmulțire și împărțire pe care ea le execută rapid chiar în timp ce îți zâmbește. Este așa numita fază clito-aritmetică (pre-algebrică) care la unele femei …

Îmi spuseseră să iau taxiul din gară şi-l luasem. Un taxi alb, banal, cu număr par. Şoferul, un mustăcios în jur de cincizeci de ani, mă întrebase adresa, şi eu îi arătasem peticul alb de hârtie. El zâmbise politicos şi-mi spusese că minimul e 25 de franci. Nu înțelesesem sensul, …

Dacă te duci într-un oraş de provincie şi întrebi, aleatoriu, zece persoane de pe stradă care sunt cei mai corupţi poliţişti, judecători, avocaţi, medici, politicieni, vei afla fără nicio problemă! Nici nu e obligatoriu să te fi născut acolo, vocea străzii te îndrumă, te duce direct la ţintă. Să nu …

O carte, pentru o literatură, reprezintă ceea ce reprezintă ochii pe chipul fiinţei iubite. Ferestre, uneori ferestre/oglinzi, adeseori ferestre deschise spre lume, uneori doar ferestre opace, întunecate. Este diferenţa între cărţile pe care le citim o singură dată, cele pe care le recitim, cele pe care le începem şi apoi …