Articole despre respect

Recunosc că judec omul după aparențe. Am o „calitate” care mi-a adus și bune, și rele. Sinceritatea. Dacă te văd la patru ace, rujată și uitându-te de sus la mine, mai mult ca sigur nu o să te plac. Dacă te văd cu baston, pălărie și o privire arogantă, mai …

Dacă aș face un top al lucrurilor care mă supără foarte tare, cel mai probabil, locul fruntaș l-ar ocupa faptul că mare parte dintre concetățenii noștri nu mai știu cum să folosească limba română.  De când a devenit româna atât de greu de vorbit? De ce nimeni nu mai știe …

România nu este a voastră, a celor puțini și vremelnici care vă bateți joc de ea, nu este a voastră, a celor  care o subjugați, a celor care, în mod sistematic, cu rea credință, ați făcut din minciună și hoție un mod de a fi. Țara asta, atât cât a …

De fiecare dată când deschid viaţa asta virtuală, tot de-atâtea ori rămân uimită. Găsesc câte ceva de care să-mi fie drag, potrivit, capabil să-mi smulgă un surâs, o lacrimă, o părere de rău, o bucurie. Dau de oameni minunaţi care se unesc făcând lucruri bune pentru cei mai puţin norocoşi, campanii umanitare care …

Să te trezeşti într-o dimineață şi să îl vezi privindu-te cu dragoste, să îl laşi să te ajute în bucătărie, să îl ajuți să se pregătească pentru muncă. Să-l aştepți cu brațele deschise, să te întâmpine cu un zâmbet, să te sărute în cele mai neaşteptate momente şi să vă …

Se resimte în aerul tot mai greoi, al zilelor noastre, o reverberație a bucuriilor de iarnă. Luminițele aprinse peste tot anunță magia zilelor ce stau să vie grăbite, la fel de grăbite ca cetățenii care mișună amețitor, într-o aglomerație continuă. Astfel, magia dispare. Nu mai e timp de bucurii, de …

În 1867, în revista „Familia” Mihai Eminescu publică poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Eminescu era atunci la începutul gloriei, România, pe hărţile lumii, era doar o bucăţică de pământ. „Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!” Trec anii, începe războiul, românii mor peste tot, de …

Este, dincolo de orice îndoială, o virtute înaltă să îți iubeşti țara, locul în care te-ai născut, limba maternă, dar asta nu se traduce prin apetența festivă consumată vitalist într-o singura zi. Patriotismul autentic – singurul care contează – înseamnă mai curând o iubire discretă, un respect nezgomotos față de …

Îmi este greu să descriu ce simt. Din ce în ce şi mai greu să accept realitatea de care ne lovim zi de zi. Totul s-a transformat, nimic nu mai este, nimic nu mai există… Vreau să… …mă întorc în timp. Regăsesc rafturile trecutului. Sunt prăfuite, roase de ani. Găsesc …

Liniștea. Ceva ce-mi lipsește tot mai acut, în ultima vreme. Dacă oi fi avut-o vreodată, cu adevărat. De căutat, știu că am căutat-o mereu. Mi-am dorit-o. Am tânjit după ea când viața părea a mă smulge brutal mie însămi. Liniștea. Un loc al meu, micuț, intim, luminos, cald. Un loc …