Nu te preocupa, țară, ești frumoasă azi
România e zguduită de extremism. Cum să nu fie, dacă de zeci de ani scapă cine poate și omul care nu se “descurcă” pleacă la munci prost plătite prin lume sau rămâne în medievalismul românesc.
România e zguduită de extremism. Cum să nu fie, dacă de zeci de ani scapă cine poate și omul care nu se “descurcă” pleacă la munci prost plătite prin lume sau rămâne în medievalismul românesc.
Dacă Trump e simptomul unui sfârșit de ciclu, efectul lui secundar poate fi salut: o Europă obligată să se trezească, să-și coordoneze apărarea și să-și refacă reflexele economice. Între NATO care se clatină și o axă UE–Marea Britanie–Canada, România n-are luxul ambiguității: ori rămâne europeană, ori nu mai contează.
România, prinsă între bugetari de lux, sindicate fără rușine și politruci „pro-europeni”, riscă implozia. Andrei Crăciun avertizează: batjocura și risipa nu mai pot continua.
Ce vor rușii? Aceeași putere asupra acestui teritoriu pe care au dorit-o și în secolul XIX, și în 1944. De data aceasta, fără ocupație militară. Doar cu rețele de influență, propagandă și un aparat românesc de trădare perfect adaptat. Un text dur și lucid, semnat Andrei Crăciun.
Scris din avion, între Riga și Vilnius, acest text e un diagnostic amar despre România: o cleptocrație internă, cu hoții noștri de toate zilele.