Scriu aceste rânduri din avion. Nu peste mult voi ateriza în Vilnius. Vin de la Riga. Dintr-o țară verde în una la fel de verde.
Văzută de sus, Lituania pare o nesfârșită pădure. Văzută de sus, România…
La Riga s-a născut filosoful meu preferat din secolul XX: Isaiah Berlin. La Vilnius s-a născut unul dintre scriitorii mei preferați din secolul XX: Romain Gary. Iubesc Balticele dinainte să le fi văzut.
De la sol, senzația se acutizează. Am umblat tot pământul și arareori am avut senzația de furt al propriei căciuli, ca în România.
Cine ne fură? Pădurile, apele, resturile de industrie, creierele? Suveraniștii închipuiți au răspunsul: străinii. Austriecii, francezii, nemții… Oricine, doar rușii – nu.
E fals. În România s-a furat și se fură enorm pentru că poporul însuși e părtaș la hoții. Ar da orice pe oricât, să îi iasă și lui ceva, mă-nțelegi?
Administrația, politica, media, sănătatea sunt profund românești, adică marcate de incompetență, lene, lăcomie și pizmă. Poporul e complice la jaf și e complice plin de voluptate.
România nu se va vindeca niciodată până când nu vor învăța cetățenii să tragă apa la WC-urile publice. Măcar atât, ca proiect de țară.
Balcanismul nu trece așa ușor. Nu o să treacă nici cu Cabinetul Ilie, care are charisma unei lopeți sau a unui târnăcop.
Nu o să vină nimeni să facă, să dreagă, dacă poporul nu se trezește în conștiința faptului elementar că trăiește din combinații, șpăgi, scurtături și se bălăcește în troaca unei colosale nesimțiri.
Deșteaptă-te, române! Acum ori niciodată… Și românul tot sforăie somnul cel de moarte… Tot în trib, tot în haită. Tot în pre-modernitate.
Nu vezi așa ceva în Balticele acestea, cât au fost ele de subjugate de ruși în URSS. Iar rușii sunt cancerul Europei.
E de la noi. Cine ne fură, deci? Căutați securistul de proximitate.
Enormele progrese economice făcute de România în ultimii treizeci și cinci de ani sunt spulberate de risipa banului public, de corupție, de fărădelege și sentimentul atroce de sat fără câini.
Nu s-a schimbat nimic în adâncuri de pe vremea bietului poet Ovidiu… Același insuportabil sfârșit al lumii, de care înaintea tuturor noi suntem de vină. Împreună și în parte.
Cine ne fură? Hoții noștri cei de toate zilele, răsfățați cu privilegii și sfinți ca vacile în India. România e o cleptocrație.
Și asta chiar nu se vindecă din reforme superficiale, harneală patriotică și urlete șoșociene. Ne educăm sau dispărem sufocați de lumea noastră strâmbă.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povești de dragoste cu final tragic: Jean Seberg și Romain Gary
Ceaușescu n-a murit, e Georgescu travestit
Unde e președintele Nicușor acum?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
