Articole despre te iubesc

Cu mîna mea nu pot decît să scriu, Cu sufletul, să te iubesc pe tine, Cea dinainte de-a-mi da mărul purpuriu Sub crengile copacului, fierbinte De gînduri ce mi-au tulburat mintea și trupul, Cînd roua era deasă cum e-n stupul Mierea de-albine și-ți priveam sînii cuminte…

Cine suntem noi? Cine sunt cei pe care-i iubim? Putem cunoaște cu adevărat pe cineva? Ne putem cunoaște măcar pe noi înșine? Cât de mult ne autoamăgim când iubim? Întrebările astea nu ni le punem niciodată atunci când totul merge bine. Ni le punem tot timpul prea târziu. La 44 …

Oriunde ai fi, aşteaptă ascunsă o cale cât de îngustă către grădina ta secretă. Grădina ta de linişte, de pornit şi întors acasă, de verde, de viu. Nu trebuie s-o cauţi, miezul unui aşa loc se ascunde de “trebuie”. Închide ochii, deschide inimă. Atât. Nu-ţi coborî gândul la vârstă, nu …

Era în fața ei. Îi tremurau ușor mâinile. Privea ibricul turcesc și se concentra asupra ceștii de cafea, nu se grăbea, turna cafeaua încet, cu gândurile aiurea. Nu vroia să strice clipa, nu ridica privirea, stătea acolo prinsă între ceașca și privirea lui. Iubea momentul acesta. Aceleași gesturi, cuvinte, cafeaua …

Sute de kilometri parcurşi până aici, şi ea nu e acasă. Of! Stau în vârful dealului, rezemat de maşină, privind în jos, aşteptând. Un Matiz obosit urcă încet, prea încet. Totul e aranjat, dar – vorba englezului – first things first. Când se merge la supermarketul de jos umpli frigiderul pe …

Urâm în grup, orgiastic sau de unii singuri, cu disciplina unei monogamii agasante și obositoare – doar noi și obiectul urii. Urâm incontinent, din când în când ori tot timpul, cu încrâncenarea unui datorii stoice. Urâm cu atâta poftă încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva, în ierarhia sentimentelor, …

“O singură certitudine am: tata m‐a făcut să gândesc mai bine, gândind împotriva lui. Sunt bătălia lui pierdută: iată cel mai frumos dar pe care mi l-a făcut. Timpul, care stinge toate datoriile, stinge și dușmănia”, spune Pascal Bruckner, ajuns la București pentru lansarea celei mai recente dintre cărțile sale, …

Aveam 13-14 ani, eram cea mai înaltă din clasă și cea mai schiloadă din toată școală generală nr. 69, București. Dacă n-aș fi fost comandanta de unitate, sunt ferm convinsă că n-aș fi fost scutită de cele mai proaste glume pe adresa mea. Dar eram comandantă, tată! Și pe vremea …

Şi sigur că doare. Pentru că viaţa e prea scurtă să o împrăştii aşteptând, răbdând lucruri care te macină, născocindu-ţi vinovăţii imaginare cu care să justifici răceala celuilalt, acceptând ne-simţiri şi nepăsare, în numele faptului că toate sunt executate impecabil de civilizat, cu zece rânduri de ghilimele desigur. Barda regulilor …

Ne încălzeam la soare în mijlocul unei ierni nefireşti. Un pic de alb peste un pic de verde. Şi o bancă în nu ştiu ce culoare. Copii la joacă sau prizonieri în cărucioare pe aleile parcului. Nu mai ştiu cine pe cine ţinea de mână. Ţin minte doar că purta …