Articole despre tigara

Cine călătoreşte des cu Air France ştie că a avea un bilet de avion nu este neapărat sinonim cu a lua avionul. Pentru că în ţara celor 35 de ore lucrate pe săptămână şi 40 de zile de concediu pe an, viaţa este grea. Atât de grea, încât până şi …

Cel mai greu nu este să trăieşti ceva, cel mai greu e să-ţi imaginezi că ai trăit ceva. Să trăieşti acolo, în bucla timpului, să te pierzi între două posibilităţi. Să nu mai revii, să nu-ţi mai doreşti să revii. Cel mai greu este să nu te mai discerni între …

Pe el îl chema Troilus, pe ea o chema Cresida. S-au întâlnit la birou, la vreo săptămână după ce s-a angajat el. Când i-a fost prezentat, Cresida a făcut ochii mai mari ca niciodată, i s-au întins colțurile exterioare ale ochilor până la durere. Era aproape convinsă că numai părinții …

Mă echipez bestial, mă parfumez bestial și mă așez la masa din sufragerie ca să-mi ofer o oră de fericire. Îmi aprind o țigară electronică, îmi torn în paharul de titan un deget de whisky electronic. În fața mea, nemișcat, bărbatul electronic așteaptă comenzi. Preiau telecomanda și apăs tasta 1. …

Ah, mamă, cât de mult te-am ascultat, cât de cu sfinţenie! ”Nu răspunde, fata mea, fii supusă!” Şi eram pentru că, nu-i aşa?, ”Capul plecat sabia nu-l taie.” ”Rabdă, rabdă maică, eu cum am răbdat!?” Aşa, mamă scumpă, aşa am făcut, pentru că, nu-i aşa?, ”Întoarce şi celălalt obraz.” ”Să …

Nici nu ştiu cum să aduc vorba de asta. Pentru că nu vreau, Doamne fereşte, să înţelegi că e vreo reclamaţie. Vreo nemulţumire sau vreun manifest de gen “bărbaţii e porci”. Departe de mine gândul. Hai să zicem că e mai degrabă un punct de vedere. Un îndreptar. Sau, şi …

Recunoaștem sau nu, picăm din cerul cu lună albastră pe-aici, pe Pământ, supuși din fabricație unor greșeli. Numiți-le vicii, erori de programare în software-ul materiei cenușii. Cum vă place! Eu le-aș numi plăceri. Mici. Mari. Vinovate. Inocente. Și apoi sunt lecții. De viață. De testare. De amuzament. Și de…. De …

Îmi spuseseră să iau taxiul din gară şi-l luasem. Un taxi alb, banal, cu număr par. Şoferul, un mustăcios în jur de cincizeci de ani, mă întrebase adresa, şi eu îi arătasem peticul alb de hârtie. El zâmbise politicos şi-mi spusese că minimul e 25 de franci. Nu înțelesesem sensul, …

”Plec. Nu mai pot continua ultimul an aici. Ai mei au nevoie de mine, acolo. Și lor le datorez totul.” M-am frânt. M-a lovit în moalele capului.  Nu mă așteptam la așa ceva. Știam că va veni momentul ăsta. Dar mai aveam un an. Și ăsta trebuia să fie anul …

Sorbeam tacticos din cafea și nu observasem că se făcuse târziu, poate prea târziu pentru cana aburindă, dar ăsta era viciul meu și nici Gena nu mă putea face să renunț. După o zi de muncă obositoare îmi reînnoiam puterile – deseori frigându-mi limba – savurând cafeaua pe care Gena …