Ah, mamă, cât de mult te-am ascultat, cât de cu sfinţenie!
”Nu răspunde, fata mea, fii supusă!” Şi eram pentru că, nu-i aşa?, ”Capul plecat sabia nu-l taie.”
”Rabdă, rabdă maică, eu cum am răbdat!?” Aşa, mamă scumpă, aşa am făcut, pentru că, nu-i aşa?, ”Întoarce şi celălalt obraz.”
”Să fii în rând cu lumea, draga mea!” Sunt, sunt, bună mamă, pentru că, nu-i aşa?, ”Până când moartea ne va despărţi.”
Suntem femei de România, mamă, cum să nu? Femei cu frică de Dumnezeu, femei cu bărbaţi ce n-au legănat în viaţa lor o noapte şi n-au călcat în vecii vecilor cămăşi. Suntem puternice, mamă, am luat calul de hăţuri şi: ”Dă-i bătăi, tataie! Zi de zi: fă, fă, fă, fă! Că trebuie.”
Dacă nu-ţi convine ceva, treci mai departe, lasă de la tine, mână înainte. Vrei să spui ceva? Mai bine lasă, poate altă dată, acum nu este timp.
Te-a înşelat bărbatul? Lasă, ardă-l focul, că nu i s-a ros. Ştii, sunt multe care ţi-ar lua locul că e chipeş spurcăciunea şi haina militară, maică, iiiha!, toate fetele-s moarte după haina asta.
-Lasă maică, când n-o mai putea şi-a ieşi la pensie, o să aveţi o viaţă liniştită.
-Da, mamă? Şi cu toţi anii mei trecuţi de’a’n p_lea, ce să fac?
-Hei, hei, Luminiţa, vorbeşte frumos! Eu cum te-am învăţat?
-Scuze mamă, nu mai spun!
Ştii mamă? Eu mi-am învăţat băieţii să facă curat, să calce şi chiar să facă clătite. Dacă ai şti ce clătite bune face Andrei!
©Tazio Secchiaroli
Poate nora mea va spune vreodată: ”Să trăiască mă-ta că te-a învăţat!”
Da, i-am învăţat să spună: ”Săru’ mâna pentru masă!”, ”Iartă-mă!”, că eu tare am tânjit după o vorbă bună, mamă.
Eeee, ştiu, vorba bună nu ţine de foame, scumpa mea mamă. Dar o vorbă bună te poate ridica din fundul Iadului, să ştii.
De multe ori am plâns, măicuţa mea. Chiar odată, la telefon, mi-ai spus: ”Iartă-mă că te-am crescut aşa.” Eu plângeam cu sughiţuri că mă săturasem de toate şi-mi venea să crap fix atunci, când îţi povesteam câteva din nefericirile mele.
Am un plan, mamă. Planul meu e să uit tot ce m-ai învăţat. Voi avea mândrie, DA, MÂNDRIE!
Voi avea VOINŢĂ. Nu voi mai avea răbdare! Nu voi mai lăsa să-mi treacă viaţa fără CLIPE.
Ce spui de asta, draga mea mamă? Am voie, la 39 de ani, să nu te mai ascult? Poate am să trag şi dintr-o ţigară aşa cum văd în filme că fac femeile care ştiu ce vor. Poate am să beau vreodată mai mult vin roşu decât e necesar. Poate nu am să mai răspund la telefoane atât de prompt. Poate nu am să mai fug prin ploaie la farmacie pentru nimeni. Poate nu am să-mi petrec după-amiezile în bucătărie. Poate nu am să mai pun zarzavaturi.
Uite ce e, mamă: de azi înainte, las viaţa să vină la mine şi dacă vor veni câţiva să-ţi spună, vezi Doamne: ”Luminiţa nu mai face ce trebuie”, matale, mamă, să le spui: ”Hai, sictir! Luminiţa face ce vrea. Eu am crescut-o să fie liberă şi fericită.”
Ah, ce-aş bea o bere cu matale, ca fetele!
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Bucurii mici pentru mama, în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
