+
+
Last but not least
+
Last but not least
+
+
+
+
Last but not least
Un text despre felul în care întâmplările vin „în perechi”, despre adolescență și o primăvară care rămâne ca un tablou într-un muzeu interior. Și despre florile lăsate la ușă, fără nume, care pot ține loc de răspuns.
De frig și dor mă aciuez prin cafenele, Comand şoptit două espresso amărui Și-apoi le dreg cu ochii mei căprui, Ca un copil ce nu mai are „jucărele”. Când pe fundal vioara bâiguie turceşte O-ntreb retoric, atrăgând priviri: „Nu vrei în locul meu tu să respiri? Dacă-ți permiţi să …
Join the club!
„Sunt obsedată de imposibilităţi. Romantismul e interzis. Nu e deloc modern.“ Acestea au fost cuvintele designerului Miuccia Prada, atunci c
În premieră absolută, ELYSEE lansează sub umbrela Essence de Roumanie un concept unic: MINUNI de România care transpune pe note ol
