O ascult, o privesc și nu pot să n-o întreb, nevrând să pomenesc despre ce va fi decis:
– Ce-ți mai dorești acum, copilă? Căci, pentru mine, și măritată tot copilă ai rămas…
– Sincer?
– Firește!
– Așa mi-aș dori o putere, o forță fizică din aia străină nouă, femeilor, cu ajutorul căreia să pot să mă bat, la propriu, cu toți cei de genul masculin care au fost violenți cu noi, femeile, căci tot dintr-una ca noi au ieșit, nenorociții…
Mamelor de băieți,
Astăzi, vă scrie o fată. Vi se adresează o fată oarecare, tânără și înfloritoare ca un bujor, așa cum ați fost și voi.
Mai țineți minte când erați de șaisprezece – șaptesprezece ani și v-ați îndrăgostit de tatăl fiului pe care acum îl vedeți „însurat, realizat, la casa lui”? Nu ați uitat cât l-ați iubit în tinerețe, nu? Că doar i-ați rămas alăturea o viață… cum să uitați?!
Dar cu cât drag și cu câtă emoție vă găteați, cu flori de mușcate-n păr și rochiță din in, pentru ieșirea cu el, bărbatul de care ați fost atât de amorezate, nu ați uitat, așa-i?
Știu sigur că nu.
Văd în privirea ta, mamă de băiat, că nu ai uitat când, proaspăt căsătorită fiind, ai primit o palmă de la soțul-mult-visat. Prima de până atunci, nu și ultima însă…
Nu te judec aspru pentru aceea, prima, însă o fac pentru următoarele!
Te condamn fiindcă ai rămas acolo unde nu ar fi trebuit și nu ai fi meritat să mai zăbovești nicio clipită…
Te condamn pentru că ai permis să îți crești copiii în mediul acela nociv…
Te fac responsabilă de comportamentul actual al fiului tău…
Ești vinovată irevocabil de violența cu care reacționează al tău fiu, treptat, jenant, mojicește…
Te învinovățesc pentru fiecare lacrimă pe care am vărsat-o din cauza lui și pentru fiecare vânătaie cu care m-am ales de la el!
Ești cea mai responsabilă de cât de greșit, defect, bădăran și mârlan ți-a crescut feciorul!
Eu sunt doar o fată. O fată foarte tânără, căreia îi este rușine să își plângă nefericirea în fața tatălui ei. Mamei am prins curaj și i-am arătat. A lăcrimat amar când mi-a văzut picioarele și mâinile mov, verzi, apoi galbene…
Însă știi ce?! Eu nu voi fi și nu voi face ca tine! Eu îmi voi șterge lacrimile și mucii, nu voi spera că un viitor copil ori doi sau trei îl vor potoli și îi vor calma nervii, ci îl voi lăsa.
Tu ia-ți-l și salvează-ți-l! Ce și dacă se mai poate.
Eu mă salvez singură.
Acum, cât încă sunt o tânără oarecare…
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Țara nu e o peluză, s-o conduci c-o vuvuzea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
