Te iubesc. Te urăsc

Bianca Ciobanu

18 January 2015

Ciobanu BiancaNe jucăm de-a șoarecele și pisica. Suntem la nivelul în care așteptăm ca unul dintre noi să cedeze orgoliului. Din amatorii de peste zi ne-am transformat în profesioniștii din noapte. Când unul strigă, celălalt tace, când unuia îi pasă, celălalt devine indiferent. Când unul iubește, celălalt urăște. Și unde s-a mai văzut să se trăiască o iubire în contra doi timpi?

Te-am chemat de atâtea ori pe cât de mult te-am respins. Respir sacadat între “te iubesc” si “te urăsc”, iar fericirea cu tine este atât de complicată pe cât de simplă apare. Acum nu ne mai jucăm cu păpuși și marionete, ne jucăm cu dragostea și-ale noastre inimi. Înfierbântăm sângele din vene până când unul din noi aruncă gheața din priviri asupra celuilalt. Mă ridici, te adâncesc, te respir lent, mă guști apăsat, suntem ce nu putem fi, ești ce nu ai fost – mereu tu și eu, iar azi doar noi doi.

Te ating în vis, spui că doare. Mă îndepărtez în noapte, îmi spui că ți-e frig. Te rănesc, dar nu recunoști că sângerezi. Te sărut, dar nu lași umezeala buzelor mele să te mângâie. În viața noastră e pace, dar în suflete război. Ne iubim fără să ne atingem, ne privim fără să ne vedem. Eu trăiesc pe timp de zi, tu exiști doar în noapte. Eu sunt lumina ce te deschide, tu ești misterul ce mă adâncește, ești râul, iar eu marea. Ți-e teamă să-mi dezbraci sufletul crezând că vei găsi doar gheață. Ți-e frică să lași garda jos, s-ar putea să îți simt căldura pielii. Ai venit în inima mea fără să mă anunți, dar ți-ai trâmbițat fiecare plecare. Sunt cuvântul pe care nu ai curaj să-l rostești, ești cuvântul pe care nu am curajul să-l scriu. Ești secunda de dinainte, sunt secunda de după, agonia și extazul zorilor.

iubitule

Am un suflet variabil. Te iubește sau te urăște, dar niciodată nu a reușit să te uite. Parcă infinitul din tine a devenit veșnicia sufletului meu. Și cum să fiu a ta fără să mă pierd, cum să fii al meu fără să te am? Ne desparte prea mult timp, iubitule.

Pe Bianca o găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Sus, la etajul 6, se întâmplă ceva

Îl uitasem. Până într-o zi…

Iubirea asta…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
17,918 views

Your tuppence

  1. Cornel / 23 March 2015 17:12

    Foarte frumos Bianca… am avut şi eu o iubită care ar fi foarte de acord cu ideile exprimate in articolul tău, bineînţeles că nu ar fi putut să şi le exprime atât de frumos cum ai făcut tu; articolul tău l-am postat pe FB meu, felicitări pentru ideile şi forma ta exprimare şi îţi doresc să o ţi tot aşa !

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply
  2. Narcis Marcel / 25 February 2015 21:19

    Mutumesc frumos , m-am regasit cate putin aici , e superba , ma simy minunat acum caci ma simt confesat preotului din mine , am sorbit fiecare cuvant fiecare fraza , era ca si cum ma priveam in oglinda si-mi vorbeam mie , superba , multumesc frumos , sufletul meu va multumeste frumos !

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro