În sarcină îţi trebuie timp.
Mai întâi, timp ca să rămâi însărcinată. Asta pentru că trăim în secolul vitezei şi ziua se împarte între cafeaua de dimineaţă şi internetul de seară cu partenerul alături, dar fiecare pe laptop-ul lui. Mai apoi, timp ca să fii însărcinată. Timp să te transformi şi să înveţi să te accepţi aşa. Mai ales dacă eşti la prima sarcină şi habar n-ai ce se întâmplă cu tine.
Pare treabă uşoară să mergi cu burta înainte, să te ia somnul pe oriunde şi să ai scuză, iar lumea toată să vrea să îţi dea de mâncare. „Să nu-ţi fie poftă, mamă!”. Timpul pentru a te transforma în mămică e diferit. Fie eşti prea entuziasmată, fie prea agitată, total confuză uneori, citeşti zeci de articole pe teme de sarcină, ai cărţoaia „Mama şi copilul” la căpătâi, însă oricum ar fi, toate-s noi şi altfel la fiecare femeie în parte.
Se includ greţuri, vărsături şi (lipsă) poftă de mâncare. Rişti să te crezi bolnavă până te dezmeticeşti ce ţi se-ntâmplă. Nimic frumos, de altfel, când verşi de trei ori pe zi (ca mine). Citeşti avidă şi aştepţi primele mişcări ale bebeluşului în burtă, descrise fie ca „bătăi de aripi de fluture”, fie ca un „peştişor în apă”. Eu n-am avut nimic de notat în agendă la etapa asta. Nimic să mă emoţioneze ori să mă mire. Nici peştişori, nici fluturi. O fi de la prea mult realism.
După cum spuneam, sarcina cere timp. Un timp al tău. Răbdare, calm, veselie, un zâmbet din ăla tâmp şi obligatoriu „sunt fericită!”. Teoretic e fain. Practicul include feţele îngrozite din oglindă („vai, nu mai am talie!”, „sunt ca o bilă de seu!”, „aoleu, sânii!”) plus timp de dat cu loţiuni de corp şi uleiuri speciale, luat cu ameţeli şi călduri, hipertensiune arterială, înţepături prin coaste sau ficat (pe unde te apasă bebe) şi nervi întinşi la maxim când tăticul, pătruns de mare responsabilitate bărbătească, se luptă cu creaturi fantastice şi vizionează filme cu hobbiţi. Da’ de ce n-ar putea fi şi el însărcinat, hm? Măcar o lună zic! Sau, mai bine, nu. Că el ştie despre Inelul Puterii, luptă ca un adevărat player cu golbini şi orci şi scapă ieftin.
Neah, mai bine să iasă un bebe decât vreun pui de hobbit.
Guestpost by Ştefania Puşcalău
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
