Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Trebuia să se întâmple ceva ca să am și eu curajul să vă scriu

12 January 2020

Trebuia să se întâmple ceva ca să am și eu curajul să vă scriu. Mă gândeam chiar de ceva timp să scriu și eu pe Catchy, de fapt să mă descarc de prea multe ofuri. Dar nu am avut curaj sau inspirație sau motivație… Știu, îmi caut scuze. Chiar mă gândeam și la tot felul de titluri de genul: „Ajutor, am nevoie de curaj!’’, „Trebuie să mă trezesc acum, la 40″, “40 de ani… punct și de la capăt!”

Și iată că ceva m-a făcut să vă scriu acum, în al 12-lea ceas. Recentul caz șocant de la Neamț, cu femeiea înjunghiată de bărbatul de care dăduse divorț și care o teroriza. Și sunt convinsă că multe dintre noi suntem în situația ei și nu plecăm de frică, din cauza amenințărilor. Haideți doamnelor să spunem stop, chiar dacă nu știm ce ne așteaptă. 

Eu recunosc acum, așa târziu, că sunt într-o astfel de situație, abuzată fizic, psihic și emoțional, manevrată, șantajată, dar și amenințată cu replica „vei ajunge la știrile de la ora 5!’. Cu mine e puțin altfel, pentru că eu am nevoie nu doar de curaj, ci și de puțin sprijin, măcar emoțional. Pentru că de 10 ani sunt într-un scaun rulant și nu îmi este chiar atât de ușor să o iau de la zero. Pentru unele dintre voi poate e mai ușor de găsit un serviciu, e mai ușoară viața, dar eu am de luptat și cu lipsa mobilității și cu reticența unor oameni.

Nu îmi pasă că viata m-a țintuit în scaunul ăsta (care îmi este cel mai bun prieten), nu durerea fizică e mare, ci durerea sufletească, pe care nici n-o pot descrie. De 10 ani nu am o rampă la casă, peste cele câteva trepte de la intrare, pentru a nu avea contact cu oamenii. Țintuită în scaun, dar și ostatică în propria casa, fără drept la socializare și libertate. Și totuși vreau să plec, fără să mă uit în urmă și fără să mă gândesc că e posibil să ajung la știri. Umilința, amenințările, vocabularul obscen și privarea de libertate sunt cele care mă fac să nu mă uit în urmă cu nici un regret. 

Când vă scriu câte ceva despre viața mea, într-o zi de duminică, sunt singură. Asa-zis-ul soț sau bărbat a ieșit la jocuri de noroc, iar cele două fete majore sunt în oraș, cu prietenii. Totuși, în singurătatea mea, mă bucur de o cafea caldă și de puțin soare într-o zi destul de rece de iarnă. 

Sper să am curajul să fac un pas spre mai bine în anul acesta (și la zodiac mi se anunță schimbări) și sper să mai am mai des curajul să îmi descarc sufletul și să vă mai împărtășesc din provocările acestei vieți frumoase. 

Curaj!

P. S. Mi-aș dori să pot vorbi cu un psiholog. Vă mulțumesc!  Toate cele bune!

Guest post by anonimă

Dacă aveți o vorbă bună, idei, soluții de a o ajuta, lăsați mesaje în comentarii. Sigur ne urmărește. 



Citiţi şi

Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului…

Iubirea – oameni buni, oameni răi și oameni indiferenți

Cum să refuzi fericirea? Cum? Cum?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Liana / 16 January 2020 10:18

    Nu sunt de acord cu faptul ca pe un individ abuziv nu-l vezi de la inceput cum este. Da, oamenii se mai schimba dar un caracter urat si agresiv se vede totusi. Ai incercat macar sa discuti cu sotul, cu fiicele? De asemenea, sunt institutii pt femei abuzate, cu asta sa o ajute fiicele, sa-i gaseasca un adapost. Nu-i mai mult de datoria lor decat de a noastra sa-si ajute mama?

    1
    0
    Reply
  2. ella / 16 January 2020 9:48

    Tudor, cum sa-ti spun frumos sa pricepi? Esti un B O U! Ai copii sa intelegi ca nimeni nu vrea sa le cada in spate? Sau ca sunt egoiesti ca asa au fost crescuti (de tata sau de mama), crezand ca totul li se cuvine?
    Ca unul e omul cu care te iei la inceput si altul devine pe parcurs.
    Cand vad tot felul de “indivizi” care sunt plini de sfaturi si fara pic de compasiune, fara sa inteleaga nici cel mai elementar aspect al vietii pentru ca sunt goi pe dinauntru, ma gandesc ca timpul le va da ce merita. Si atunci tot unul ca tine va spune: nu a vazut din timp ce e de facut? Putin imi pasa de el.

    1
    1
    Reply
  3. Tudor / 15 January 2020 13:12

    Am zero compasiune pt una care a facut o familiie cu cine nu trebuia! Nu l-a vazut pe sotul abuziv cand s-a casatorit? Si cele doua fiice mari ce fac, de ce n-o ajuta? Nu-i datoria mea sa ajut prostii care se aIinta ca abuzurile sotului n-o lasa sa aiba o viata normala; daca ai ce manca, ai familie, ce mai vrei, la mintea pe care o ai, zi merci, sunt copii care mor prin spitale… ei ce alegeri gresite au facut? Tu insa, ai avut sansa ca orice cetatean la o viata libera si decenta, nu la una de victima. Sa fii victima TU ai ales. Ia mai scutiti-ma cu toate tutele care s-au maritat din lipsa de discernamant, crezand apoi ca societatea e obligata sa le ajute.

    1
    2
    Reply
  4. Irina / 15 January 2020 13:01

    Ei, dar ce sa spun… De ce ar fi mai demna de compasiune d-na din acest articol, care are totusi doua fiice majore si care cere ajutor pt propria-i persoana (desi are cine sa i-l acorde) si nu avem compasiune pt soarta unei unei femei care a murit singura, precum Cristina Topescu?! Care avea atata mila si bunatate pt necuvantatoare si semeni, sunt convinsa. Sa fie ajutata de familia ei sau de o asociatie de profil.

    1
    1
    Reply
  5. Oana Simionescu / 15 January 2020 1:05

    Tot dau refresh, astept raspuns… Am intrebat si pe pagina de Facebook… Nimic.

    Mai am o intrebare: articolul e doar ca sa adune Catchy vizualizari sau situatia e chiar pe bune si cere rezolvare rapida? Doamna asta exista si are nevoie de ajutor, de-l cere, sau e un caracter fictional, de care nu ii pasa nimanui, menit sa inlacrimeze ochi de gospodine?

    Apar notificari, totusi. Macar un raspuns fictiv, daca interes real nu.

    2
    1
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 15 January 2020 10:47

      Doamna care a avut curajul să ne scrie s-a speriat de publicitate. Ne-a scris și dorește o perioadă de reflecție. A surprins-o efectul poveștii ei. Când e caracter ficțional nu-l promovăm astfel. Aici a fost un strigăt real de ajutor. Și noi așteptăm vești. Mulțumim pentru interes.

      1
      0
      Reply
  6. Oana Simionescu / 14 January 2020 3:14

    In ce oras?

    1
    0
    Reply
  7. ella / 13 January 2020 12:08

    Nimeni nu ar trebuie sa traiasca in teroare. Animal, copil, femeie sau batran. Nu stiu ce sfaturi sa dau, insa cum fiecare s-a nascut cu o paine deasupra capului (e o zicala), sunt sigura ca odata iesita in locuinta, dna va gasi ajutor. Stiu ca sunt centre care ajuta femei abuzate. Trebuie doar cineva sa “coboare” scaunul in strada. Ii doresc doamnei curaj, iar pe net sigur gaseste un centru care ajuta femeile abuzate, dispus sa aiba grija de ea o perioada. II trebuie doar sa aiba curaj sa ceara ajutor.

    1
    0
    Reply
  8. Bianca / 12 January 2020 19:34

    Cred ca ar trebui ajutata in primul rând de fetele dânsei (majore fiind)! Curaj !

    4
    0
    Reply
  9. Cristian / 12 January 2020 17:11

    S a facut ceva ptr dmna asta?

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro