Trei feluri de părinți pe care i-aș călca cu mașina

Your tuppence

1. 
   Melania / 1 May 2019 14:22

   pozele par facute langa statuia lui Mihai Viteazu in Ploiesti. super cu avioanele. pe mine ma omoara si telefoanele date in mana copiilor la mac sau prin tot felul de locuri- ca sa scape. cred ca e mai bine sa le spuna rautati decat sa nu le spuna nimic sa le dea rahatul electronic si sa scape de orice poveste. ca-i minte , ca-i cearta degeaba… macar se intampla ceva. interactioneaza. pe cand i-ai dat telefonul si gata. legat de autorizatia de procreere sunt pro, dar e degeaba

   

   

   Reply ↓
2. 
   Bee / 16 January 2017 23:02

   “Ii urasc pe copii, ca din cauza lor nu ma mai bagi in seama!!!”…Ce parere aveti?!?-replica de mama.
   Sau: “Dumnezeu nu exista! Nu mai crede!!!”
   Ok, exista, nu exista, dar nu tu ca Mama ii zici asta!!!
   Cand ti-a daruit copiii a existat?! Sau crezi ca e ceea ce ai facut tu mai bun in lumea asta???

   Sunt eu nebuna? (fiindca nu sunt mama)

   

   

   Reply ↓
3. 
   Tulippa / 6 September 2015 20:45

   Deunazi la mare, pe plaja, a aparut un tata cu doi baieti. Sa fi avut undeva 6-7 ani copii. De pe fruntea tatalui tipa profesia: militar, soldat, politist sau Dumnezeu stie ce structura cazona. Stilul de educatie, asisderea profesiei. La inceput nu prea mi-a placut. Apoi studiind pe sustache, am realizat ca de fapt teama il face pe acel om sa se comporte asa cu baitii lui. Lucrurile functionau. Copii executau cu precizie de ceasornic ordinele tatalui. Sus pe cearsaf! Jos de pe cearsaf! Fuga in apa! Afara din apa! Beti apa! Mincati covrigi! AAA, vrei in apa? 10 flotari si poti sa te duci. Hm. Imi era un pic mila de copilaria restrictiva a celor doi. Apoi, a treia zi, impreuna cu micul grup, a aparut si mama balena. S-a sezat tacticos , si-a scos telefonul si a butonat minute bune. Apoi a urmat punga de seminte din dotare. Mama balena rontaia ca un mecanism bine uns semintele sarate si scuipa coaja…….ghici unde? Pai in nisip ca-s biodegradabile, nu? Atunci am simtit un impuls greu de stapanit, as fi vrut cu toti atomii mei sa-i racnesc domnului militar ca ar fi oportun sa struneasca intii de toate balena , nu sa-si terorizeze copii. Dar am tacut galben si las pentru ca nu prea imi face placere sa fac flotari.

   

   

   Reply ↓
4. 
   Diana / 8 May 2015 12:44

   imi spunea o data sora mea: din pacate, nimeni nu iti cere un carnet/o dovada, ca esti apt pentru a deveni parinte!

   si asa este!

   pot spune, dupa o gradinita, dupa o scoala terminata, dupa un liceu terminat,dupa o facultate terminata, ca da, m-au pregatit pentru jobul care il urmez.

   sa devin mama nu m-a pregatiti nicio scoala.
   multi te numesc mama cand te vad insarcinata….
   serios?!
   asta nu te face mama…
   mama m-a facut fiul meu.
   in fiecare zi.
   am evoluat in acest job doar prin el.
   si eu ii sunt mama doar lui. paa acum.

   da, am empatie i intelegere pentru alti copii, dar mama ii sunt doar lui.

   am inceput sa ma documentez inca din sarcina despre ce nevoi are un sugar, am urmat sa ma documentez cu el la san si mai tarziu cand aveam un timp de rspiro.

   am urat santajele emotionale in copilarie, chiar daca nu imi dadeam seama ce sunt ele, dar nu ma simteam confortabil…
   am urat momentele inc are am fost bruscata…fizic si psihic…
   am urat sa primesc dragoste, admiratie si laude doar cand am adus bulniute vezi acasa, note bune sau examene luate cu brio…
   am urat sa fiu apreciata doar pentru culmi vazute de mediul meu social culminant de bune…

   eu am fost si sunt mai mult decat acele culmi. sunt de apreciat pentru omul si fiinta care sunt, nu pentru performante…

   si am spus ca ma voi educa pe mine, inainte sa incep sa il educ pe el.
   am sa schimb eu ceea ce a fost stricat in mine inainte sa incep sa il indrum pe el.

   si este si a fost un proces lung si anevoios.

   pentru ca da, si din mine striga cate o data: fa o data, ca iti lipesc o palma…dar nu o verbalizez. si nu o pun in practica.
   cum nu prcepi ce iti spun?! ce e atat de greu?!
   si multe altele.

   sa le calc cu masina?!
   mie nu imi vine sa le calc pe ele cu masina.
   imi vine sa merg sa le imbratisez puii si sa le spun: te simt! te VAD…si imi pare nespus de rau, ca mama ta e oarba si surda…

   daca ii lasi sa fie fiintele alea mici, inocente, naive si pure, ai tu de invatat de la ei.
   te regasesti pe tine in esenta.

   

   

   Reply ↓
5. 
   Dana / 4 May 2015 12:39

   Interesant…unul ii calca cu masina, altii ii snopesc in bataie…si voi vreti sa ma convingeti ca va tratati copiii corect ?! Nu vedeti ca va perpetuati frustrarile asupra altora, in loc sa aveti curajul de a va asuma opinia si in viata reala, nu numai in cea virtuala ?

   Sa ridice piatra cel ce nu a gresit niciodata… domnule autor, de ce nu te-ai dus de exemplu la doamna din cazul 1 sa-i explici politicos ce e aia fumat pasiv ? Esti extrem de viteaz …virtual. Detest ipocrizia…

   

   

   Reply ↓
• 
  Catalin / 30 May 2015 22:06

  Ce nu pot înţelege eu este de ce nu vă faceţi datoria, oameni buni, de ce nu înfruntaţi aceste specimene?! Cu refulări pe net nu se va schimba nimic!

  

  

  Reply ↓
6. 
   Mihaela / 3 May 2015 23:49

   Despre tema: parintii si educatia s-ar putea scrie mult si bine si tot nu am epuiza subiectul…Si eu scriu, si eu ma informez si eu ma educ in continuare. Si ma intreb ce e de facut desi traiesc cu al meu copil si cu a mea familie intr-o societate mai educata, Germania. Am ramas insa cu sechelele din Romania, chiar daca pe atunci nu aveam copii si ma preocupa doar profesional tema. De mai multe ori am insistat pe deschiderea unor ateliere pentru parintii care vor sa stie cum sa-si educe mai bine copiii, mai ales cand am fost profesoara in mediul rural. Ideea ca in primul rand adultul, respectiv parintele trebuie reeducat nu m-a parasit nici macar azi, aici, in aceasta tara. Exista un tratat foarte bun despre pedagogie, cel al lui Kant, in care explica de e e nevoie de educatia, disciplinarea, culturalizarea si moralizarea unui copil, toate la varsta potrivita. Nu poti incepe culturalizarea daca nu are disciplina si sarcina cea mai grea a unui parinte (deschis si modern, sa zic asa) este: cum cultivi sentimentul de libertate prin constrangere ( eu asa am tradus, “wie kultiviere ich die Freiheit bei dem Zwange”). Bun, dar dincolo de toate astea, mesajul ar trebui sa ajunga si la parintii mai putin cultivati. Experineta mea e aceasta: putini dintre acestia vor sa se schimbe: stim noi mai bine; da’ ce, vii tu sa-mi spui ca eu trebuie sa ma schimb; lasa, nimanui n-a danunat o palma la fund…Ca sa nu mai vorbesc de eternul santaj emotional sau conditionarea prin mancare….Catastrofa pentru dezvoltarea emotionala a copilului…Si totusi, si aici m-am confruntat cu alte probleme legate de educatia parintilor ce dau nastere pruncilor si chiar am discutat in plen despre ce fel de solutii s-ar impune, pana acum eu nu am gasit niciuna concludenta, viabila. Cazul era asa: mama alcoolica, fara partener stabil ajunge la al 5-lea copil. Cred toti facuti cu parteneri diferiti, copiii nascuti cu probleme (nu putem stii care e destinul lor, insa statisticile de aici spun ca vor fi cu probleme neuronale toata viata). Cei patru copiii deja marisori sunt luati de la ea inca de mici si sunt dati in centre de plasamnet asteptand vreo familie, al cincilea e nascut recent, era vorba ca o prietena de-a mea (culmea nu, ce se chinuie de ani de zile sa aiba copiii si nu poate!) sa-l ia in plasament. Nu l-a mai luat, copilul, din cauza consumului de alcool se nascuse cu probleme, evident ca nu e alaptat de mama, a fost luat si acesta de la ea…In fine, mama e deceptionata, copilul, nu mai zic, si ce sa mai spun de ceilalti. Ce e de facut: dreptul la libertate trebuie protejat si e protejat prin lege, fiecare individ are dreptul la a se exprima liber, la a se imperechea liber, adica la a-si alege liber un partener. Eu am criticat sistemul, desi e unul care functioneaza bine si oricum e mult mai bine pus la punct decat in multe state din lume. Cum se poate totusi ca o mama la al cincilea copil sa nu fie prin toate modalitatile, cu toate mijloacele consiliata, sa o faca cineva sa inteleaga ca perpetueaza durerea, suferinta, boala (emotionala si psihica mai ales) in mod voit. De ce nu i s-a propus in cabinetul de ginecologie sa i se puna sterilet, De ce nu a suportat statul aceasta cheltuiala, suporta mai bine cheltuiala cu intretinerea a 5 copii in centre de plasament si lipsiti de dragostea parinteasca??? Se stie deja din studii bine intemeiate ca lipsa dragostei parintesti cazeaza forme severe de dementa, sau alte boli psihice, nevindecabile, indiferent de calitatea conditiilor materiale. Asistentul social avea dosarul ei, pedagogul social la fel, psihologul si ginecologul, toti stiau de problema cu alcoolismul, toti ii cunosteau antecedentele. Consilierea s-a facut de forma, pe hartie, sa se aiba la dosar, oricum, un copil in plus sau in minus la centru nu conteaza, statul da banii, adica tot cei care platesc impozite.
   Concluzia: pe parintii nu putem sa-i calcam cu masina, desi ne vine, nu putem sa-i privam de libertatea de a se reproduce. Totusi, atunci cand statul este implicat, si aici intrevine problema: de la ce situatie poate interveni statul in problemele legate de educatia copilului sau legate de drepturile lui, atunci statul ar trebui sa adopte niste masuri de consiliere, de privare de ajutor social (si aici multe fac copii ca sa primeasca acest ajutor), de evaluare a situatie si in ultima instanta de sterilizare a mamei (insa daca nu-si da acordul, chiar nu vad nicio rezolvare). Asta ca sa le protejeze si pe ele (m-am gandit ca mama la aceasta mama a cinci copii, cu siguranta revine la alcool si la indiferenta ca sa uite durerea prin care trece) si apoi sa fim protejati si noi, ceilalti, ceilalti care facem eforturi sa aducem copii sanatosi pe lume si sa-i educam frumos. Cand vad ca lumea sa umple de atata urat, de atata neiubire, pot sa gandesc optimist viitorul copilului meu???

   

   

   Reply ↓
7. 
   aaa / 3 May 2015 13:47

   Mai e o categorie de parinti: cei care, pentru ca le lipseste o anume parte ce produce gândirea, spun asa: “Pana mea, stiu ca pe lume exista o crenguta care pleacă din mine” dupa care isi pun palma intr-un loc rușinos si-si părăsesc copiii. Cu astia ce e de facut?

   

   

   Reply ↓
8. 
   Marian / 3 May 2015 2:11

   Ba sa ma bata cucu!Numai parinti perfecti aici.NU vad unu sa zica ca si el a gresit fata de copil/copii. tot nebunu zice ca nu e nebun…hai ma lasati gargara si nu va mai tavaliti ca porcu in paie de craciun. Mamaie care…ala de face avioane(da poate violeaza o minora in timpu liber..), “io” nu stiu unu care sa se bucure cand copchilu’ lui nu mananca tot, sau care nu cauta “stimuli” pentru al face sa mance tot…ba da ce marfa e cu exprimarea libera.Hai sa rupem o masina pe o baba ca are grija de un copil cat timp parintii baga munca( la birou, la Italia, la sapa la **la mea).

   

   

   Reply ↓
• 
  andreea / 3 May 2015 11:31

  …asa e cu gandirea intre marginile cratitii

  

  

  Reply ↓
9. 
   Cristi R. / 2 May 2015 22:01

   Ce pacat ca sunt si copii care exista pentru ca trebuie sa completeze familia, pentru ca s-a intamplat, pentru ca unul din parinti crede ca un copil poate rezova problemele din cuplu….etc.
   Ce frumos ar fi daca toti copiii ar veni pe lume pentru ca sunt doriti si iubiti de ambii parinti.
   Presupunand ca exista teste pentru verificarea aptitudinilor de parinte, eu unul, cu riscul de a-mi pune toata lumea in cap, as sustine o lege care sa interzica dreptul la casatorie unui cuplu ce nu trece un astfel de test.
   In completare la o astfel de lege as inasprii la maxim legea ce conduce la pierderea drepturilor parintesti .
   Intrucat bat campii cu ideile mele irealizabile in actuala societate politica romaneasca imi permit sa mai adaug o masura si anume alocarea nelimitata de fonduri pentru educatia si cresterea copiilor cu parinti decazuti din drepturile parintesti.
   In rest pot spune ca este o masura mult prea dura cea a folosirii masinii in scopul pedepsirii parintilor incapabili de a fi parinti. Eu unul i-as impozita cu 50% si bani stransi i-as aloca copiilor ramasi fara parinti si celor cu parinti responsabili.

   

   

   Reply ↓
10. 
    Dana / 2 May 2015 13:44

    Ma bucur ca nu sunt singura careia ii vine sa ii ia la bataie pe parintii astia. Cu greu ma abtin cand vad copii frumosi dar infricosati de atitudinea imbecila a parintilor. Ar trebui sa se organizeze la nivel national cursuri obligatorii pentru viitorii parinti si pentru parintii care au deja copii minori. Acolo sa stea de vorba cu psihologi care sa-i invete cum sa se poate cu copiii lor si ca atitudinea adoptata fata de ei acum arata cum se vor comporta si acestia la maturitate cu parintii. In plus e cazul sa stie orice parinte ca societatea viitoare va fi formata si din copiii lor. Este obligatia parintelui sa dea societatii un om educat si civilizat, nu un sociopat, un las sau un idiot.

    

    

    Reply ↓
11. 
    Ryo / 2 May 2015 13:26

    Raman la parerea mea ca multi oameni nu ar trebui sa se reproduca. Ar tb sa se dea examen ca la scoala de soferi macar. Este absolut penibil cum se comporta unii; plus ca toti analfabetii fac copii in nestire, in lipsa oricaror alte preocupari.

    

    

    Reply ↓
12. 
    mangusta / 2 May 2015 12:21

    Să mai zic şi eu unu:
    Bunică sau mamă mare şi grasă în faţa uşii de la intrare în bloc cu fetiţă mică îmbrăcată în roz (nici un mentru înălţime nu avea). Ţipa cât o ţineau plămânii la acea fiinţă de zeci de ori mai mică. Încercând probabil să scoată cheile scapă ceva pe jos şi se apucă şi mai tare de ţipat “…uite ce fac, din cauza ta am scăpat…” În acel moment fetiţa absolut terifiată face un pas rapid în spate şi bagă capul în pământ… Din păcate nu eram cu maşina…

    

    

    Reply ↓