Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Tu, asta de 40+!

10 November 2019

Știm cu toatele că într-un conflict de muncă nu te poți pune cu șeful/ directorul/ patronul, dacă ești femeie, fără să suporți consecințele de rigoare. Ori taci și asculți și îți îndeplinești task-urile fără să crâcnești, ori îți cauți un alt loc de muncă. Bineînțeles că el trebuie să aibă întotdeauna dreptate. Vezi acele zece reguli ale șefului pe care, în anii studenției, le vedeam afișate la xerox-ul unde mai copiam cursuri pentru colegi în anii ’90. Ei bine, acelea sunt valabile și astăzi, din păcate… poți să ai argumente solide de partea ta câte vrei, atâta timp cât ele nu sunt scrise undeva ca să ai o dovadă palpabilă. Verba volant… E cuvântul tău contra cuvântului lui. Sau, mai rău, contra amenințărilor lui derivate din frustrare, invidie, neputință…

Despre hărțuire la locul de muncă se vorbește în Statele Unite de peste douăzeci de ani, de acolo, prin nu știu exact ce filieră, s-a transmis și la noi. Dar nu, nu despre hărțuirea sexuală este vorba aici. Nu că ar fi mai puțin importantă și gravă, dar topicul acum este altul: furtul de idei. Hărțuirea sexuală se aplică în general femeilor tinere, frumoase și în general debutante la locul de muncă. Cealaltă este pentru cele din categoria 40 + care au experiența de viață și de muncă suficiente încât să își dorească să se mai afirme profesional și personal în anii activi ce le-au mai rămas, până încep să se gândească la pensionare.

Tu, asta de 40 + ești o salariată acolo la o firmă sau instituție publică, ai o idee mai de Doamne-ajută, iar marele el, big boss nu are idei deloc, sau are puține și palide. Și atunci ce-i de făcut? Să încerce să și le însușească pe ale tale, ale colegelor, ca să “dea bine” la superiorii ierarhici în cazul în care îi are.

Trăiesc într-un oraș din Ardeal cu multe evenimente culturale și mai puține infracțiuni decât în alte orașe. Din fericire. Bucureștenilor le place aici. Spun că e liniște, oamenii sunt mai civilizați și mai amabili. Dar toate astea țin de un context general. Nu au de a face cu relația șef-subalternă într-o organizație, care o fi ea, atunci când orgoliul masculului rănit de succesul unei/ unor femei îl eclipsează.

Dialog între șef și salariată:

-Ea: Domnule X director/ patron, aș dori să realizez un proiect. Ideea mea este următoarea:…

-El: Sigur că da. Ideea mi-a venit și mie și altcuiva, dar noi suntem prea ocupați să o punem în practică, așa că poți să te ocupi tu, să materializezi la ce te-ai gândit. Apoi coroborăm ideile…

Trec lunile. Femeia își face treaba. Șeful, vexat, îi replică:

-Ții minte când ai venit la mine și mi-ai spus de ideea ta? Și ți-am spus că eu am avut-o întâi? Păi să stabilim cine are “paternitatea” ideii. Doar eu sunt șeful, să nu uiți asta!

Cum aș putea să uit?!

Proiectul despre care spuneam e destul de micuț ca importanță. Original, dar fără impact prea mare asupra comunității.

Acum urmează partea mai interesantă. O altă colegă care nu mai trăiește în România a inițiat două proiecte de mare anvergură pentru comunitatea locală. Din partea organizației la care lucra când era încă în țară. Primul este un eveniment care a atras mii de oameni, lucru care poate fi certificat de indicatori de performanță specifici. Este, sau mai bine zis a fost, la primele două ediții, o manifestare culturală, spirituală, terapeutică organizată în cele mai mici detalii de o echipă inimoasă formată din EA, inițiatoarea și o echipă serioasă de tineri voluntari. Au avut loc zeci de conferințe, ateliere, standuri cu obiecte de vânzare, concerte. Zeci de participanți din toată țara, mii de oameni care au vizitat spațiul de desfășurare. Spiritul personajului principal, al inițiatoarei care se află acum departe fizic, lipsește anul acesta cu desăvârșire. Și… revenim la personajul nostru masculin, șeful. În lipsa ei, evenimentul trebuie să aibă loc, este pe agenda primăriei orașului, suma aferentă s-a virat deja, deci… trebuie să fie bifat. Atât. Se bifează. S-a săvârșit. Banii s-au sifonat și… sănătoși să fim noi! E de-a dreptul hilar să-l vezi cum încearcă să facă pe amfitrionul. Pentru un număr de participanți de vreo zece ori mai mic decât anii trecuți, când acei oameni veneau pentru EA, pentru rezonanța ei cu care vibrau la unison. Anul acesta, din inerție, au venit câțiva… Și, pentru că fără un alt personaj feminin povestea nu are farmec, bineînțeles că există o altă ea. De data asta cu litere mici. A, nu v-ați prins cine? Aceea care îi ține isonul mereu șefului, trena, mă rog, cea care din umbră conduce… se străduiau fără succes să o înlocuiască pe EA… care e un spirit atât de elevat încât nu a mai avut ce căuta în organizația din care a plecat.

Al doilea proiect al EI este expunerea numelui organizației într-un loc foarte populat și tranzitat. Poate fi gară, autogară, aeroport, mall. E una dintre acestea. Acolo există un spațiu în care clientul se întâlnește cu produsul sau serviciul pe care nu mai trebuie să îl caute la magazin, că nu are drum pe acolo, ci în locul acela aglomerat unde i se oferă la discreție, gratuit, din sponsorizări. Și acelea obținute datorită felului de a fi al EI. Dragele mele, cum credeți că se raportează el, șeful la acest succes incontestabil? Bineînțeles că și-l asumă. El a făcut și a dres… corect este că el a moștenit o idee genială a cărei punere în aplicare va continua din inerție.

Dar noi femeile, nu-i așa, trebuie să fim puse în umbră de masculul beta. A ajuns deja la gama, delta, oricum numai alfa nu este.

Citiți și Defecților, numai dacă mă culc cu voi îmi creșteți salariul?

Vă regăsiți în imaginea EI? Aveți sau ați avut un șef ca el? Fetelor, nu acceptați un asemenea tratament și compromis. Nici măcar pentru salariul de care aveți nevoie. Decât temporar. Până apare o soluție mai bună.

Guest post by Rodica N.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Bărbații nu dansează. Bărbații beau bere și se uită la fotbal

Astăzi m-am dat cu rimel

România din discursuri și România reală

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro