Eu sunt Cristina. Ăsta de mai sus e numele „geamănului” meu… mă rog, nu îmi amintesc să ne fi născut în același timp, dar foarte repede mama mi-a povestit despre el… şi îmi repetă şi acum, în caz că uit. L-am vrut, nu l-am vrut, m-am „căpătuit” cu el… Amintiri din copilărie nu prea am să vă povestesc, nu că nu mi le aduc aminte, ci că perioada aia a fost aproape inexistentă… dar ce contează? Geamănul meu a fost la datorie să îmi reamintească că are un nume frumos de care e mândru şi să nu care cumva să uit că am un frate, da? Nu mai intru în detalii, că şi asa sunt puține..
O perioadă, l-am ignorat… mă scoatea din sărite să îi aud numele mereu… tot timpul, era vorba doar despre el… Cristina, mai rar, foarte rar, aş putea spune… Un timp a mers, apoi a venit cu forțe proaspete… încerca să mă convingă, el si toți din jur, să îl ascult atunci când, peste noapte, la propriu, mi-a murit cea mai bună prietenă. Avea 19 ani. „Ne vedem mâine dimineață, am o mare surpriză pentru tine”… şi am avut… Şi toți i-au ridicat statuie tot lui. Înțeleptului familei. „Nu jeli, Cristina, că n-ai timp… şi nici voie. Mai degrabă, mai stai cu frate-tu… El ştie cum e mai bine în situații de astea…”
Alți ani, multe experiențe şi multe de învățat… „frate-miu”? neschimbat! Şi plăcut de toți din jur şi la fel de preferat:
„Eii, lasă, Cristinico… noi toți ştim că ți-e greu, acum când ai aflat că tatăl tău a murit, fix când te hotărâsei să vorbeşti cu el, după 28 de ani, să faceți cunoştintă şi voi, ca oamenii, că erai prea mică atunci să primeşti şi tu, poate, răspunsurile la cele câteva mii de „de ce-uri”… Na, asta e de acum… noroc de „frate-tu”, ascultă-l, că e singura ta scăpare.”
Nu vă imaginați că saga nu continuă şi în ziua de astăzi, dar numai ideea de a mai vorbi despre el mă scoate din sărite. Ca atare, drag „frate”… uite cum m-am gândit eu să facem… tu te duci naibii unde vezi cu ochii, că m-am săturat de tine şi de toți cei care mi te-au băgat pe gât de mic copil… iar eu o să plâng, o să râd, o să sufăr și o să mă manifest! O să îmi dau voie să fiu şi slabă, şi vulnerabilă, si veselă, şi îmbufnată! Na! De acum, o să mă reîmprietenesc cu Cristina, aia care şi poate, şi ştie, dar care s-a şi săturat! Aşa că, de azi înainte, te alung din viața mea şi o să te chem atunci când o să hotărăsc eu (nu că, să-mi fie cu iertare, o să-ți duc lipsa prea tare).
Eu sunt Cristina. Şi, apropo, sunt singură la părinți.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Ultima șoaptă de zăpadă, întâiul gând de ghiocel
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
