Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Vreți să mă blamați? Faceți-o!

8 October 2018

Iar o zi plină la muncă, dar telefonul bâzâie: „Bună! te urmăresc în fiecare dimineață la cafenea, știu că ești măritată, dar dacă îți dorești o relație discretă, I’m all yours!” Nu știu ce-a fost în capul meu, dar am răspuns: „Nu știu cine ai putea fi, dar mâine am câteva ore libere după-amiază.” Mesaj trimis și apoi uitat în următoarele maximum cinci minute. Să ne continuăm ziua asta care pare că nu se mai termină… fără să mai primesc vreun răspuns la mesaj și gândindu-mă că sigur a greșit destinatarul.

În ziua următoare, același ritm de muncă, dar telefonul bâzâie din nou: „Ora 14:00, hotelul X. Te voi aștepta pe hol, baby”. Oare chiar o fi pentru mine mesajul? Chiar n-a realizat că a greșit destinatarul? Nodul din stomac, roșeața care sigur mi-a apărut pe față și faptul că n-am putut să articulez niciun cuvânt atunci când un colegul de birou m-a întrebat dacă sunt ok și dacă am nevoie de ceva pentru că m-am schimbat la față nu m-a oprit din a-i răspunde străinului de la celălalt capăt al ecranului telefonului: „Ne vedem acolo.”

În drumul spre hotel, m-am întors de două ori și gps-ul m-a rătăcit o dată… Să fie vreun semn? Dacă așa o fi, feeling-ul meu mă trimite în continuare spre acel hotel… dar cu o emoție de nedescris, cu buzele mușcate de nerăbdare, dar și cu adrenalina la cote maxime…

femeie fumand

În holul hotelului îl recunosc din prima privire, stă mereu la aceeași masă la cafeneaua mea favorită, mereu cu ochii într-o carte, mereu l-am invidiat pentru relaxarea de care dădea dovadă și mă gândeam că sigur aș avea ce povesti cu el, dacă s-ar ivi vreodată ocazia… și s-a ivit!

Blugi, tricou negru, ochelari de soare negri în contrast cu părul grizonat, pășește sigur spre mine, iar creierul meu încearcă să se hotărască dacă să fac vreo mișcare sau să rămân aceeași stană de piatră în holul hotelului.

„Bună!” și sărutul care a urmat salutul mi-a activat toate celulele corpului, dar rațiunea m-a făcut să-i șoptesc: „Nu în public, te rog!”

Răspunsul lui: „F*ck the public!” m-a făcut să chicotesc ca o adolescentă la primul sărut.

M-a luat de mână și m-a condus spre lift, unde mâinile lui mi-au scanat tot corpul și au înlăturat orice urmă de îndoială și vinovăție care mă stăpâneau.

În cameră am fost liberi de orice ne-ar fi tras înapoi la realitatea noastră din exterior. Orele petrecute împreună se termină mereu cu un orgasm sau mai multe, dar au devenit portița mea de evadare din realitatea mea plina de compromisuri, monotonie, stres, nervi și necesitatea de a fi perfectă.

Străinul meu nu mă vrea perfectă, ci mă vrea acolo 100%, și acolo sunt… câteva ore de câteva ori pe lună, I’m all his, așa cum e și el all mine, și e atât de bine.

E atât de bine când mă sărută, când mă pătrunde plin de dorință și își mușcă buza de jos.

E atât de bine când mâinile lui mă scanează cu poftă și-mi spune mereu cât de mult îi place.

V-ați fi așteptat să descriu partida de s*x? Nu, asta rămâne secretul meu vinovat.

Ce pot descrie din această relație discretă? Pot declara că sunt vie, sunt femeie, retrăiesc niște senzații de mult uitate, sunt mai egoistă, dar în același timp, mai bună!

Vreți să mă blamați? Faceți-o! Eu tot îmi voi trăi povestea discretă plină de pasiune până când o voi consuma cu totul!

Concluzia sau concluziile? Nimeni nu e perfect, iar eu nu-mi doresc să fiu perfectă. Sunt într-o continuă descoperire a mea ca femeie, și reușesc să fac asta la 30 ani…

Nu am talentul „scriitoricesc” al multora de aici, dar sunt femeie și trebuie să povestesc despre asta, într-un fel sau altul.

Guest post by Miriam

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Pentru prima dată-n viaţă, chiar dacă sunt trecută de 35 de ani şi oficial sunt căsătorită, am simţit fluturi în stomac

Nimic nu este întâmplător

Totul se reduce la o tăvăleală, două…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,862 views

Your tuppence

  1. axelle / 8 October 2018 10:47

    Vorba lui :F*ck the public! Chiar nu cred ca se mai oboseste nimeni sa te blameze,crezi ca interezeaza pe cineva ce faci tu?Daca te simti ok, da-i inainte :))

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro