Le-am făcut multe dintre noi, fără să le numim greșeli. Pentru că n-am știut. Le-am pus pe seama vârstei, a lipsei de experiență, a educației de un anume fel, evitată. A ideii că „așa trebuie să fie”. Dar undeva, în timp, între un dezamăgit „poate data viitoare o să fie mai bine” și un consolator „măcar n-a durat mult”, ceva s-a schimbat. Am început să ne ascultăm. Să ne respectăm. Să ne cerem, cu delicatețe, dreptul la plăcere și la sinceritate. Și am descoperit cam între 35 și 40, dar parcă cel mai adesea după 40, că nu mai e loc de decât pentru plăcere trăită, nu mimată. Zece, dar sigur sunt mai multe, dacă vă mai amintiți și voi una, doua, completăm lista. 🙂
1. Ne prefăceam că ne place cum văzusem într-un film.
De teamă să nu stricăm momentul, să nu părem „dificile”, am gemut artistic, am strâns din dinți, am înghițit lacrimi de durere. Ne-a ajutat? Deloc. Am repetat? Da. Până când am aflat că altfel se face dragostea.
2. Așteptam să ghicească ce ne place.
Fără să spunem, fără să cerem, eram spectatoarele bosumflate ale plăcerii lor care nu se lăsa așteptată, pe care n-o înțelegeam și nu știam cum s-o primim. Azi știm: când nu spui ce și cum vrei, nu prea poți să-l faci pe celălalt vinovat de lipsa plăcerii. Azi vorbim. Clar, blând, îi ajutăm să ne descopere toate zonele erogene și pe cei mai fără busolă ori hartă. E în interesul nostru.
3. Ne jenam de corpul nostru în loc să ne oferim fără inhibiții
Ne era rușine de corpul nostru, de reacțiile lui, de dorințele noastre. Cum ar fi putut altcineva să mângâie, să sărute, locurile pe care noi nu le iubeam și le acopeream, le ascundeam. Azi știm: nu suntem ciudate, nici dificile, nici “femei ușoare”. Suntem vii, simțit la fel dorința, poate chiar mai nuanțat.
4. Credeam că e normal ca noi să fim cele care să ne adaptăm mereu.
Programului lui, dorinței lui, ritmului lui. Acum, sexul e dialog, nu mai e un monolog, și acela monosilabic, cu lumina stinsă. E reciprocitate: mă mângâi, te mângâi, mă săruți, te sărut, ai orgasm, am orgasm, nimeni nu rămâne dator.
5. Ne ascundeam vulnerabilitatea.
O mască frumoasă, un zâmbet cuminte. Dar viața intimă cere autenticitate, nu coregrafie. Iar asta cere curaj. Curajul conștient, cel care vine odată cu feminitatea dată în pârg.
6. Eram prea serioase, o stângăcie ruina totul.
Acum știm că în intimitate e loc și pentru stângăcie și pentru reparații tandre. Iar umorul salvează fără greș orice situație.
7. Habar n-aveam de preludiu și nu-l ceream.
Ne mulțumeam cu sexul grăbit, fără menajamente, fără tandrețe nici înainte, nici după. Când de fapt fără început și sfârșit ar trebui să fie ilegal. Azi știm și negociem contractul complet.
8. Acceptam sexul ca semn de iubire.
Acum știm: te iubesc-ul acela care ne deschidea inima și picioarele venea mult prea repede, era interesat, n-avea cum să fie iubire. După, noi ne implicam sufletește, ei se pregăteau de plecare spre altă inocentă.
9. Când chiar am îndrăznit să inițiem jocul erotic, ne-am trezit etichetate.
Și ne-am simțit vinovate, de parcă dorința noastră era o greșeală de comportament. Acum știm că e un semn vital. Pe care îl protejăm și îl curtăm. Avem nevoie să fim vii în brațele unui bărbat care apreciază inițiativa. Acum știm că dorința nu are protocol. Are context.
10. Pe nepricepuți i-am lăsat o dată cel puțin să creadă că „știința vine din instinct”.
Spoiler: nu, nu vine. Se învață. Ca gramatica. Sau ca jazzul.
Și acum să facem fixarea pentru cele atât de tinere cât am fost și noi când am făcut toate aceste greșeli: o femeie nu e „prea pretențioasă” dacă își dorește mai mult decât o atingere grăbită și nu e „dificilă” dacă cere, dacă refuză, dacă vorbește.
Greșelile pe care le-am făcut din dorința de a nu pierde iubirea sau liniștea ne-au învățat poate cel mai prețios lucru: nu e nimic mai senzual decât adevărul în pat. Așa cum îți vine. Repetat de fiecare dată când e nevoie.
Și dacă acum ne permitem să vorbim deschis despre tinerețea noastră neștiutoare, e pentru că ne-am câștigat dreptul să nu mai fim comode, să nu mai facem pe plac, să fim libere și dezinvolte și între cearceafuri. Dar și obligația de a nu mai crește tinere femei atât de nepregătite pentru viața intimă cum am fost unele dintre noi. Toate merităm amintiri frumoase din prima noapte de dragoste. Precum și din toate nopțile de dragoste.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
