Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

10 motive pentru care eu nu-i spun “mamă” soacrei mele

30 September 2019

“De ce nu-i spui ‘mamă’?”, mă întreabă bunică-mea ușor curioasă, vizibil deranjată de refuzul meu de a face lucrul ăla. Păi, să vă explic de ce.

Pentru că eu am deja o mamă. M-a crescut în burta ei, m-a născut numai ea știe după câte ore de dureri, m-a crescut cum a putut ea mai bine, chiar dacă a mai dat-o-n bară uneori. Se putea mai bine, dar a fost ok și așa. Decent.

Deci, cum spuneam, am o mamă. De ce i-aș spune “mamă” și mamei soțului meu? Păi, să vă explic de ce nu aş face asta vreodată. Explicația de mai sus e doar introducerea.

1. Pentru că deja îi spune cineva așa. Nu cred că o încălzește cu nimic, dacă-i spun și eu.

2. Dacă tot am vorbit de încălzit, pe ea nu o încălzește decât ura față de tot ce respiră în jurul ei. Sau dezgustul. Atât.

3. Ca sa fii mamă, înseamnă că ai ajuns totuși la o vârstă, că ai o anumită maturitate. Cam greu să o văd pe ea aşa, având în vedere că are maturitatea unui copil de vreo doi ani. Cel mult. Când se supără pentru că nu totul se învârte în jurul ei și, la naiba, nu iese ceva cum își dorește, face crize de furie. La copii se numesc “tantrum”. La o femeie de peste 50 de ani nu știu dacă le-aș mai numi așa. Încă n-a descoperit că în viață nu iese totul așa cum vor mușchii tăi.

4. E prea preocupată de propria persoană și de dramele inventate de ea sau reale, exagerate, pentru a observa măcar că eu nu-i spun nicicum. Nici doamna D, nici doamna M. Nici măcar “auziți?”, celebru în relația nurorii cu soacra. Potrivesc vorba, cum se spune.

5. Nu o pot vedea ca fiind mama mea. Când mama spune sau face ceva ce mă deranjează, știu cum să o pun la punct, cum să rezolv situația. Cu ea nu se poate discuta. De ce? Vezi punctul 3.

6. Nu am față de ea respectul pe care îl ai pentru o mamă. Da, o respect pentru că așa m-a învățat mama să fac, în genera, în viață. Dar ca mamă nu mi s-a părut că s-a descurcat deloc bine. Psihologul soțului e în măsură să vă dea mai multe explicații. Mai multe nu spun.

7. Pentru că are anumite trăsături pe care eu nu le-am văzut la mama. Nu în relație cu mine. E atât de falsă, încât dacă ar avea o etichetă, nu ar scrie nici măcar “Made in China” pe ea. Mama e dintr-o bucată. Și chiar dacă nu-mi place mereu, e mai bine așa. Nu-i convine ceva, își ţipă nemulțumirile, ne supărăm, discutăm, ne calmăm. Țipetele apar în situaţii critice, desigur. Cu cealaltă e diferit.

Citiţi şi Monster in law (mama-soacră)

8. Să-mi fie cu iertare că întreb, dar cine îi spune soacrei sale “mamă” pentru că simte să facă asta? Eu n-am întâlnit nicio femeie care să-și considere soacra drept mamă. Or exista și soacre bune, nu zic nu, dar eu am auzit de ele doar în povești, filme. Înțelegeți voi, ficțiune. Știu o noră care în față îi spune soacrei “mamă”, iar după ce pleacă din casa lor schimbă și capacul veceului. Pe bune. Nu mai zic de ceea ce e la gura ei când vorbește despre soacră-sa.

9. Dacă ar fi dorit să-i spun astfel, mi-ar fi zis: “Draga mea noră, eu te consider ca fiind fiica pe care n-am avut-o niciodată. Ai venit parcă din cer, ca să-mi ajuți copilul să treacă peste traumele pe care eu și sotul meu i le-am instalat bine-bine în viață, suflet etc. Mi-ai face o onoare dacă mi-ai spune ‘mamă’”. Nu mi-a spus nimic de genul acesta. Nu că ar fi contat pentru mine așa ceva…

10. Îmi este egală cu zero. O consider în continuare o străină, poate, hai să spun că a ajuns la stadiul de cunoștință. Dar mai mult nu va însemna niciodată pentru mine.

Dacă mai doriţi şi alte motive, să-mi spuneți, că mă mănâncă degetele să mai scriu despre ea.

Guest post by Mihaela G.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

1 Views


Citiţi şi

Cum s-o face un cont de Insta?

“Baby brain” – Schimbările prin care trece creierul unei femei însărcinate

La 4 ani de la Colectiv, încă nu există vinovaţi (mărturii din sala de judecată)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Marina / 5 October 2019 18:54

    Noi toți suntem copii și dorim că lucrurile sa se învârtă în jurul nostru. Cred că și autorul acestui articol, de asemenea, vrea sa fie văzută. Toți avem dreptate și greșim cu toții, dar ceea ce ne face maturi este capacitatea de a vedea peste infantilismul celuilalt și de a vedea bunătatea. Sigur anumite persoane sunt greu de suportat. Mai ales daca sunt mamele soților noștri care consideră că nu există o femeie pe planeta asta care sa îi facă fericiți sau care vede in orice femeie pericolul de a-și pierde odrasla.
    Un lucru este sigur! Soțul nostru care îl iubim și îl apreciem pentru anumite calități este rezultatul muncii acestei femei. Și macar pentru asta trebuie sa o mulțumim.
    Pe de altă parte, eu cred că oamenii care vin în viața noastră pentru a ne învăța ceva important. In plus, noi dese ori semănăm cu acele persoane cu care suntem în conflict. Poate este cazul sa ne punem întrebarea de ce soțul autorului a ales-o de nevasta…
    Desi înțeleg frustrarea, cu toții știm că într-un conflict vinovați sunt doi. Socrul meu a zis o frază excelentă:” nu există pe planeta asta vreo nora care să se împace soacra”. Important este să facem ca lucrurile sa nu se deterioreze complet. Și nu pentru soacra, dar pentru soțul pe care îl iubim. Orice ar fi el o va iubi pe mama lui,la fel cum noi ne iubim mamele.

    2
    0
    Reply
  2. Gogu / 1 October 2019 17:51

    De ce se duce sotul la psiholog daca te-a gasit pe tine? hm… probabil sunt niste traume instalate si crescute de parintii lui insa crezi ca e corect sa dai patura la o parte si sa scoti murdaria la vedere si vrei ca ea sa te laude pentru asta? Nu prea stiu parinti care sa nu creasca copii cu traume asemanatoare cu ale lor si cum toti avem cate ceva… nu vei gasi barbat curat sub covor decat daca a mai trecut printr-o relatie asemanatoare / revelatoare pentru el.

    Sunt multe de spus insa la cat de aspru prezinti situatia, poate ar fi interesant sa te pui in pantofii ei un pic. Teoretic ar fi posibil ca din moment ce scrii aici, sigur avem si imaginatie.

    5
    3
    Reply
  3. Bogdan / 1 October 2019 8:45

    Ne putem da seama din ce mediu provii si ce om esti. Unul de ras. Probabil de aia nici soacra nu te suporta.

    6
    4
    Reply
  4. Cora / 1 October 2019 8:42

    Nici tu nu esti mai buna. Spui ca ai vrea sa-ti marturiseasca anumite lucruri, care de fapt n-ar conta deloc pt tine… Vorbeai de falsitate la soacra… la tine este si mai multa falsitate iar maturitate si logica, ioc!

    6
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro