8 Martie 2015

Alexandra Coliban

9 March 2015

alexandra colibanÎntr-un cotlon al minții, am o listă cu (stră)bunicii care-au mai rămas în cercul meu extins de prieteni – o listă care se micșorează pe zi ce trece, din păcate – și era acolo și bunica Crinei, pe care-o admirasem acum cîteva luni într-o fotografie, cu un iPad în față, reafirmîndu-mi în gînd regretul că propria mea bunică n-a apucat să fie străbunică.

Și alaltăieri, pe 7 martie, cînd era baba mea și a Ucăi, la ora 17:26, mi-a apărut în News Feed acest anunț:

”Bunica mea a DISPĂRUT astăzi, la ora 07:00.

Adusă cu Ambulanța de la Spitalul Județean [Brașov] in Spitalul Tractorul, medicul de gardă a intrebat-o “cum se simte”, bunica a spus că vrea acasă şi medicul i-a semnat externarea (!!)

Bunica a plecat însoțită de o infirmieră care s-a oferit să o ducă la un taxi (!) din spital:

– in tricou

– pantaloni de pijama şi

– papuci de casă.

Taximetristul nu a luat-o.

A fost văzută înfăşurată cu o păturică albă în dreptul patiseriei de lângă Piața Tractorul. Spune că vrea acasă “la Brăila” şi nu cunoaşte adresa din Braşov.

Vă rog…orice detaliu e de ajutor.”

Trecuseră deja zece ore de cînd bunica fusese văzută ultima oară și mă îngrozeam cînd mă gîndeam cît de frig e, încă, la Brașov.

Anunțul Crinei a declanșat o amplă mobilizare pe Facebook – una dintre cele mai extinse și mai dinamice din cîte am văzut pînă acum. În douăzeci și patru de ore, anunțul a avut peste 8.500 de shares. Trei sute și mai bine de oameni au participat, în Brașov, la căutarea doamnei. Mulți, mulți alții, s-au implicat făcînd diverse sugestii. Și toți am stat cu sufletul la gură.

Din păcate, povestea aceasta a avut cel mai trist final posibil, în chiar ziua de 8 Martie. Ieri după amiază, la douăzeci și patru de ore de cînd fusese postat anunțul dispariției și la o zi jumate de cînd plecase, în pijamale și în papuci, din spitalul Tractorul, trupul bunicii a fost găsit pe un cîmp de la marginea Brașovului, la ieșirea dinspre Feldioara.

” M-am întors acum din câmp,” scria Crina aseară. ”Părea că doarme, întinsă pe o parte in noroi

Capul şi-l acoperise cu păturica cu care a plecat de acasă

Bluza de pijama era uşor ridicată şi îi vedeam burta goală pe pământul înghețat

Si…

Tălpile goale! Pentru tălpile goale în care te-au lăsat sa pleci din spital, Bunico, o să devii Motivul pentru care alți bătrâni nu vor mai muri!”

bunică rătăcită

Că o persoană în vîrstă, adusă cu ambulanța la spital, e lăsată pe un culoar cu fișa în mînă și externată, rapid, contra unei simple semnături, poate fi, dacă sîntem peste măsură de indulgenți și dacă luăm în considerare doar aspectul medical/birocratic al problemei, vina unui sistem învechit, sărac și disfuncțional. Dar că aceleași cadre medicale au lăsat-o pe această bunică să plece dezbrăcată, că a trecut de infirmiere, de portar și că a ieșit pe poarta spitalului, mi se pare absolut inacceptabil din punct de vedere uman. După cum mi se pare incredibil că nimeni nu a observat o bătrînică în pijamale și papuci și nu a alertat Poliția.

Reiau, în minte, începutul acestei povești, așa cum l-am citit sîmbătă seara, și nu mă pot opri să fabric, în imaginație, finaluri fericite. Finaluri în care unul dintre noi ridica ochii din pămînt și observa, pe stradă, un detaliu nelalocul lui. O anomalie. Și se oprea, în loc să meargă mai departe. Și salva o bunică.

Trebuie neapărat să-mi imaginez alte sfîrșituri, pentru că acesta e inacceptabil.



Citiţi şi

Un telefon și o scroafă

„Orice, oricum, oricând”

Ema

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,343 views

Your tuppence

  1. julie / 9 March 2015 20:13

    Suntem un popor de ….. de nici nu ma mai pricep ce sa spun. A trebuit sa vina strainii sa ne invete sa ne ingrijim orfanii si bolnavii de SIDA si batranii din azile …. si nici acum lectia asta nu ne-am insusit-o corect. Nu, nu este vorba despre sistemul medical ci pur si simplu despre OMENIE. Care lipseste. Suntem un popor crestin dar care nu practicam iubirea crestina. Facem matanii si cruci mari si ne dam ochii peste cap in biserica dar suntem surzi si orbi la invatatura lui Hristos. Ne comportam ca niste barbari fara inima , in deplina ignoranta si nepasare fata de suferinta semenilor dar lacrimam avid la telenovele. Ce naiba s-a intamplat cu noi ??? Cand am devenit din OAMENI , neoameni ? De cand nu ne mai pasa de cel bolnav, cel flamand, cel gol, cel singur ?? Cum – dar CUM – a fost posibil sa se intample asa ceva ?

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 18 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro