Mi-ar fi plăcut să te aflu acum. Acum, când știu atât de multe despre mine. Când știu cât de puternică, de luptătoare, de femeie pot fi. Mi-ar fi plăcut să te cunosc acum, când pot deosebi jarul aprins de ceea ce este scrum.
Mi-ar fi plăcut să te privesc mirată. Să privesc bărbatul ce m-ar fi putut vindeca. Mi-ar fi plăcut să te cuprind de duioșie și să te iubesc demodat. Nu arzând ca două lumânări. Te-aș fi iubit ca pe cea mai frumoasă întâmplare, fără orgolii, fără întrebări.
Mi-ar fi plăcut să te iubesc cu acea simplitate matură, pe care doar anii plini de povești ți-o pot da. Aș fi furat o firimitură din surâsul tău și ți-aș fi pus soarele în palme.
Mi-ar fi plăcut să nu te întâlnesc încă o vreme. Poate ar fi fost mai bine. Dar, cred ca te-am vrut prea mult. Pe tine. Și asta m-a făcut să te iubesc atunci.
Mi-ar fi plăcut să fii o margine din mine, să nu trăim în mâini străine. Mi-ar fi plăcut să trăim într-un univers doar al nostru, mic, însetați de dragoste și vise.
Mi-ar fi plăcut să fim doi copii ce se miră împreună. Să învățăm cum e să ne iubim. Mi-ar fi plăcut să tac și să te ascult, să avem un bine pentru câte un fiecare rău.
Mi-ar fi plăcut să îmi umplu liniștea cu nebunia ta. Și tăcerea cu muzica ta. Mi-ar fi plăcut să simțim împreuna mirosul de toamnă și de gutui.
Mi-ar fi plăcut să numărăm fiecare strop de ploaie. Mi-ar fi plăcut să vii acum. Nu atunci.
Mi-ar fi plăcut ca acum să nu fie prea târziu, ci să fie abia începutul.
Mi-ar fi plăcut să te fi iubit acum.
Guest post by Geolina
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Stele căzătoate (Météors, 2025) – impresii despre un film bun și grav
Povestea noastră: curaj sau suferință
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
