Articole despre linişte

Lumea noastră a obosit. Într-o societate a măștilor, în care adevărul e negociabil și dragostea pare un contract, curajul de a rămâne autentică este singura formă de libertate.

Acum știu sigur că există iubiri care nu mor, ci doar se ascund. Unele se sting încet, ca o lumânare care se consumă până la capăt, lăsând doar fum și miros de ceară topită. Altele, însă, au o încăpățânare stranie: dispar din fața ta, dar nu și din tine. Se …

Am primit cel mai dureros cadou din viața mea: un buchet de tuberoze, un colier și-un inel însoțite de-o scrisoare. “Nici un moment nu mi-ai permis să-ți vorbesc despre ea. M-ai certat din priviri de câte ori am încercat. O fac acum, în scris, prima și ultima dată, ca răspuns …

Nu e ceva neobișnuit să fim răniți de cei din jur, ocazional. Oamenii nu sunt perfecți, greșesc destul de des. De aici și zicala “a greși e omenește”. Pentru cei ce greșesc a fost creată iertarea. Asemenea luminii care are nevoie de întuneric pentru a străluci, la fel este și …

Pașii bezmetici apăsau caldarâmul, la întâmplare. Nu le păsa. De ce ar face-o?! Nu aveau unde să se ducă. Drumul lor fusese frânt brusc, odată cu sângele care a țâșnit cu repeziciune din pieptul celui pe care, cândva, stăpână lor îl iubise mai mult decât se iubise pe sine. Era …

Timp de câteva luni, toată lumea mă întreba dacă sunt bine. Răspundeam mereu cu un zâmbet și un “da”, pentru că așa credeam că arată puterea. Însă, în realitate, eram departe de bine. Un dezastru ambulant și cu o viață întunecată. Dormeam excesiv, eram mereu epuizată, și chiar dacă nu …

Până acum mai puțin de o sută de ani, cuvintele „căsătorie” și „din dragoste” nu prea existau în aceeași frază. Căsătoria era o instituție prin care se puneau în comun interesele a două familii. Cu alte cuvinte, când se căsătoreau după înțelegerea părinților lor, cei doi porneau în viața lor de …

Am cunoscut-o undeva pe la răspântia dintre școala primară și gimnaziu. Ba nu, chiar la intrarea în gimnaziu. Ne aliniaseră în ordine alfabetică. Mă temusem să nu rămân iar în coadă de pește. Eu, un W. Când colo și ea era tot un W. Patru V-uri ca bucuria celor patru …

De când mă știu, am luptat împotriva firii mele. Prea moale, lipsită de inițiative agresive atunci când situațiile – și mai ales oamenii – o cereau, prea îngăduitoare, prea dispusă să-i mulțumesc pe ceilalți, deși niciodată nu am reușit. Prea dispusă să mă mulțumesc cu nimic, atâta timp cât ceilalți …

Și plouă, plouă cu picături de flori de cais, în luna lui april. Privesc prin ninsoarea de petale, aripi de îngeri căzuți, în primăvara ce îmi aduce din nou dorul de tine. Ești aici, deși ești prea departe de ceea ce înseamnă să fii. Mi-am construit și reconfigurat mii de …