Hei! Ce mai faci prietene? În ultima perioadă, m-am gândit mult la tine. Te-am și sunat într-o zi. Nu ai răspuns și nici nu m-ai sunat mai târziu sau în următoarele zile. Nu-i nimic, nu sunt supărat, știu că ai multe de rezolvat. Sunt lucruri ce în acest moment sunt prioritare și poate că nu aveai energie și resurse pentru a vorbi cu mine atunci.
Îmi este dor să vorbim și să ne vedem mai des, cum o făceam înainte. Când? Înainte să ne maturizăm așa de mult și de frumos, înainte să fim preocupați de viața noastră de zi cu zi, dar mai ales, de toate responsabilitățile pe care le avem, înainte să devenim preocupați de griji, de cum să facem să trăim mai confortabil și mai în siguranță. Îmi este dor un pic sau poate mai mult de noi din perioada aceea în care abia ne începeam viața de tineri adulți. Mai ții minte când împărtășeam visuri și temeri, și planuri aproape ideale? Mai ții minte că toate planurile fiecăruia îl includeau și pe celălalt?
Dragul meu prieten, mi-e dor de tine și mi-e dor de noi împreună! La un moment dat, am avut o discuție matură și asumată despre relația noastră și n-a fost ușor de purtat, și a fost dureroasă și cu vulnerabilități, dar atât de eliberatoare pentru amândoi sau cel puțin pentru mine a fost. Când am vorbit atunci, simțeam că inima mea o ia la galop și simțeam că te pierd. Cu timpul, lucrurile s-au desfășurat aproape firesc între noi și de fiecare dată când am vorbit sau ne-am întâlnit, totul era frumos, totul venea natural, totul venea de la sine. La fel a fost și ultima dată când am făcut asta, însă știm amândoi că relația noastră este diferită acum. E altfel pentru că, printre alte variabile, acum suntem doi adulți maturi emoțional cu multe răni vindecate și cu rutine diferite, în orașe îndepărtate și apoi în țări diferite. De unele răni ne-am vindecat reciproc, iar altele au fost în grija altor oameni din viețile noastre și mă bucur că e așa.
Îmi place cine suntem astăzi, îmi place cum fiecare dintre noi a evoluat și îmi place că astăzi știm, mult mai bine decât atunci, ce ne dorim, ce ne place, ce fel de oameni vrem în viața noastră, ce nevoi ne împlinesc aceștia, care sunt limitele noastre. Cred că știm amândoi foarte bine cum să prețuim fiecare om care apare în viața noastră, om ce își îndeplinește misiunea și-apoi, treptat sau brusc, pleacă. Și nu e nevoie să jelim această plecare pentru că suntem conștienți de valoarea experienței și de rolul pe care fiecare l-a avut fiecare în viața celuilalt. Nu este o pierdere, ci este un câștig atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Este o altă fereastră deschisă către oportunitatea de a cunoaște și de a primi alți oameni valoroși în viețile noastre.
Sper totuși, dragul meu prieten, că această distanțare firească și venită într-un mod sănătos, să nu fie una care ne duce către o despărțire, ci doar una ce presupune nevoie de spațiu și, în același timp, o libertate de a experimenta relații noi și de a primi tot ce avem nevoie în perioada aceasta a vieții de la alți oameni.
Poate că viața și deciziile noastre ne vor aduce mai aproape cândva sau poate nu. Certitudinea pe care o am acum este că te prețuiesc, te iubesc și sunt recunoscător pentru tot ce am trăit și tot ce m-a învățat relația noastră de prietenie!
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
