Într-o epocă în care miliardarii par să fi înlocuit politicienii, iar algoritmii – legile, se petrece o mutație cam dubioasă. Nu se mai vorbește doar despre bani, despre inovație sau despre start-up-uri, ci despre sfârșitul lumii. Iar cel care a dat tonul acestei conversații despre apocalipsă este Peter Thiel – omul care a creat mecanismele prin care circulă banii (PayPal), a pariat pe rețelele care mișcă oamenii (Facebook) și a finanțat software-ul care mișcă state (Palantir).
Un articol publicat la 30 septembrie 2025 în revista WIRED, semnat de Laura Bullard, a atras atenția asupra acestei transformări: Thiel nu mai vorbește despre investiții și competiție, ci despre Antichrist, katechon și sfârșitul lumii – o terminologie care ar părea stranie într-o sală de conferințe a Silicon Valley, dacă nu ar fi susținută de o logică rece, aproape militară: aceea a controlului.
sursa ilustrației – WIRED
Teologia controlului
În discursurile sale recente, Thiel citează teologi și filozofi politici mai des decât economiști. Îl invocă pe Carl Schmitt, juristul german care, în anii ’30, definea politica drept un conflict etern între prieteni și dușmani și avertiza că o lume complet unificată ar fi, de fapt, o lume fără libertate. De la Schmitt, Thiel a preluat conceptul de katechon – acea forță care „ține în loc” Apocalipsa, care întârzie sfârșitul prin rezistență. În viziunea lui, katechonul modern nu mai este Biserica, ci ansamblul puterilor suverane – state, corporații, miliardari, algoritmi – care se opun unei ordini globale unice. Este o reinterpretare ingenioasă, dar și primejdioasă, pentru că transformă teologia într-o justificare a dominației economice.
Pentru Thiel, Antichristul nu este o figură mistică, ci o formă de organizare: sistemul birocratic global născut din frica de tehnologie, care promite pace, dar aduce control total. Într-un mod paradoxal, el vede în reglementarea inteligenței artificiale, în instituțiile internaționale și în discursul moral al globalizării un preludiu al tiraniei. Dar chiar și în acest rol de opozant, Thiel rămâne prizonierul propriilor construcții. Palantir, compania sa de analiză a datelor, este astăzi una dintre cele mai sofisticate platforme de integrare informațională la nivel global. Sistemele ei sunt folosite de guverne, de armate, de instituții financiare – de exact acele puteri pe care el le consideră primejdioase. Ironia e evidentă: omul care avertizează împotriva unui viitor totalitar construiește, cărămidă cu cărămidă, arhitectura posibilă a acelui viitor.
Credința celor care scriu codul
Thiel consideră că democrațiile sunt lente și neputincioase. Libertatea reală, crede el, aparține celor care înțeleg tehnologia și au curajul să o conducă fără permisiunea tuturor. În jurul lui s-a format o adevărată elită tehnologică, convinsă că progresul nu mai are nevoie de legitimitate publică. Balaji Srinivasan, Marc Andreessen, J.D. Vance sau Elon Musk împărtășesc aceeași credință în suveranitatea codului și în dreptul celor care inovează de a decide singuri direcția lumii. Este o credință nouă, dar cu reflexe foarte vechi. În locul zeilor, avem algoritmi. În locul rugăciunilor, formule matematice. În locul profeților, fondatori de companii. Acești oameni vorbesc despre „îmbunătățirea omului”, despre „longevitate”, despre „optimizare” – cu aceeași ardoare cu care preoții Evului Mediu vorbeau despre mântuire. Numai că fiecare religie are și prețul ei, iar în religia tehnologică prețul e libertatea interioară.
Alfabetizarea minții digitale
Thiel are dreptate într-un singur punct: lumea nu se mai schimbă prin revoluții, ci prin modurile în care gândim. Trăim într-o epocă în care gândirea noastră e programată – de interfețe, de algoritmi, de fluxuri informaționale care ne aleg cuvintele și ne hrănesc opiniile. Într-un asemenea context, educația digitală nu mai e un moft, ci o formă de apărare. Să învățăm cum funcționează tehnologia, cine o construiește, cui îi servește și, mai ales, cum ne poate modela conștiința, e poate singura cale de a rămâne liberi. Pentru că adevărata putere a viitorului nu stă în mașinile inteligente, ci în mințile care refuză să devină previzibile.
Citiți și Cum ne protejăm de balastul AI
O garanție psihologică: cineva viu, cu discernământ, a stat aici, a citit, a filtrat pentru tine.
Citiţi şi
Catchy Newsroom – mijlocul săptămânii (8 octombrie 2025)
Mai multe studii recente îmi confirmă bănuiala: omenirea se tâmpește!
Ghid de conversație cu un robot AI
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
