Cum am ajuns să împărțim la partaj sufletele copiilor? Și cum am ajuns să te vreau plecat din viața a mea?

23 December 2025

Poetic ar fi să fie întrebări retorice. Doar că viața nu-i o poezie și eu am răspunsul.

Nu cred că ai fost vreodată prezent în viața mea. Nu cred că ai auzit vreodată ce am vorbit eu sau ce mi-am dorit eu sau ce nevoi am eu. Nu cred că am contat vreodată în viața ta.

Ai șters mereu un device de praf. I-ai știut mereu perfect locul, unghiul în care l-ai lăsat și ai cedat mereu nervos când l-am mișcat. Dar pe mine? Pe mine când m-ai protejat așa? Cu mine când ai făcut echipă și când m-am simțit eu ultima oară protejată de tine? Știi când? Niciodată!

Dar am crezut că așa trebuie să fie. Am crezut că ăsta mi-e rolul în societate. În mod paradoxal, am fost mereu o femeie cu aripi întinse, mereu pregătite de zbor. Cu toate astea, lângă tine n-am reușit s-o fac niciodată. Pentru că am fost mereu singură în doi. Pentru că mereu am avut toate responsabilitățile casei și ale copiilor, nu am mai avut timp să zbor.
Deși aripile le am de mult deschise. Dintotdeauna.

În urmă cu șase ani îți dădeam semnale clare că vreau să zbor. Că nu te mai vreau. Că aștept să te plictisești de mascarada asta și să pleci.

Anunț: am bărbat de dat!

N-ai plecat… N-am plecat… atunci. Dar uite că au mai trecut ani și nimic nu s-a schimbat. Ai rămas același adult copil. Nu ți-ai schimbat prioritățile, și poate dacă nu călcam pe un teren abrupt, nici pe copii nu i-ai mai vedea.

Te iubesc… Ce cuvinte goale. Cu sens pentru tine. Fără conținut pentru mine. De câte ori mi le-ai spus. Și de câte ori ai crezut că atât trebuie să faci ca să fim doi. Dar nu e așa. Iubirea nu se măsoară în cuvinte. Iubirea nu trebuie să doară. Iubirea nu înseamnă „eu”. Iubirea se simte și înseamnă „noi”.

Nu mă mai întreba de mine. Nu mai ai dreptul să mă cauți, să mă întrebi ce fac, unde sunt și cu cine sunt. Ai pierdut toate drepturile asupra mea și a libertății mele.

Te-am iubit, dar dragostea a murit acum mulți ani. Undeva la granița dintre libertatea mea și nepăsarea ta.

Guest post by Delia

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Povestea noastră: curaj sau suferință

Antidot: iubire pură, cuprinsă într-o picătură de mare

…the END

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro