Scriu despre multe lucruri. De cele mai multe ori încerc să scriu pe baza de observație, nu răstălmăcind situații doar ca să fac audiență și să-mi hrănesc statutul online. Mă bucur sincer că nu mi-am schimbat titulatura și așteptările doar ca să „dau bine”. Am rămas blogger, nu influencer, nu „creator digital”.
La un moment dat, scriam despre cât de puțin se susțin creatorii digitali și influencerii între ei. Mai degrabă își aleg parteneriatele în funcție de succesul preconizat, nu în funcție de principii. Am pățit asta în mod explicit trimițând un articol către un alt influencer pentru categoria ”Cititoarele scriu”. Deși articolul era corect plasat valoric, nu ar fi produs impact pentru audiența influencerului.
Nu mă gândeam însă că voi vedea influenceri pe care îi credeam mai bine așezați moral speculând o tragedie precum cea a românilor blocați în Dubai, doar pentru a câștiga capital de imagine.
Incendiu la Palm Jumeirah Foto: Facebook – Nicolae Băciuț
Nu e o întâmplare izolată. În trecut, îi luasem chiar apărarea, foarte diplomat, unei influencerițe defăimate de o altă influenceriță suveranistă. Acum regret profund. De ce? Pentru că aceeași influenceriță este astăzi parte dintr-un trend al „miloșilor” care ne explică cât de „hateri” sunt românii cu conaționalii lor când îi judecă pentru decizii riscante. Trendul acesta vine la pachet cu un mesaj moral ambalat frumos: dacă pui întrebări sau vorbești de responsabilitate, înseamnă că nu ai milă.
Români în vacanță, români la muncă, români prinși la mijloc
Discuția de față nu îi privește pe toți românii blocați în Dubai și nici pe toți influencerii. Există oameni cărora pur și simplu li s-a întâmplat asta: români plecați la muncă, tineri aflați la concursuri sau la studii, oameni care nu au ales conștient să meargă într-o zonă cu risc crescut. Pentru ei chiar îmi este milă și nu cred că li se poate reproșa mare lucru.
Altceva mă frământă: excursiile de vacanță cu copii minori, fără părinți, într-o zonă cu potențial de conflict militar. În cazul de față vorbim de copii plecați în vacanță, cu două profesoare, într-o țară arabă, pe fondul unor tensiuni vizibile în Orientul Mijlociu. Cu cel puțin câteva zile înainte, existau alerte și recomandări de părăsire a unor state din regiune, corespunzător escaladării conflictului.
Nu orice părinte își permite o vacanță în Dubai pentru copilul lui. Asta înseamnă, de regulă, acces la mai multe resurse, la informație, la știri, la surse de analiză. Nu spun că acești părinți sunt „mai inteligenți” decât restul, dar este rezonabil să credem că au avut la îndemână instrumentele necesare pentru a evalua riscul, chiar dacă decizia finală a fost una emoțională sau orientată spre „experiențe de neuitat” pentru copii.
În plus, când vorbim de excursii cu elevi, există și o responsabilitate asumată formal de cadrele didactice și de organizatori, nu doar de părinți. Nu vorbim, deci, doar despre ghinion, ci și despre un lanț de decizii luate într-un context tensionat, cu informații disponibile.
Ajutor, da. Imunitate morală, nu.
Înainte să merg mai departe, simt nevoia să precizez ferm: nu îndemn la lipsă de intervenție în cazul românilor blocați în Dubai, fie că vorbim de copii sau de adulți. Au greșit sau nu au greșit, nu pot fi lăsați singuri într-o situație de criză. Instituțiile statului trebuie să își facă treaba, în limitele contextului, pentru a-i aduce acasă în siguranță.
Dar asta nu înseamnă că nu putem discuta despre responsabilitate. O țară întreagă va plăti pentru deciziile unora, pentru că salvarea lor se va face din bani publici: angajați ai statului care vor munci suplimentar, deplasări, analiză de criză, ședințe, anchete, clarificări la nivelul Ministerului Educației și al altor instituții – toate acestea au un cost.
Risipa banului public se poate face în multe feluri. Crizele – fie că vorbim de războaie, fie că vorbim de pandemii – sunt momentele în care aceste costuri explodează și sunt mai greu de pus sub semnul întrebării, pentru că sunt acoperite de cuvinte mari: „protejăm vieți”, „suntem solidari”. Și da, trebuie să fim solidari, dar nu orbi.
Influenceri, morală și trenduri periculoase
Ceea ce mă revoltă cel mai tare nu este doar lipsa de discernământ a unor decidenți, ci modul în care unii influenceri folosesc aceste tragedii ca instrumente de promovare. Nu toți influencerii fac asta. Există oameni în online care au susținut cauze reale, au ajutat concret, au strâns fonduri, au pus umărul la schimbări. Lor chiar le recunosc meritele.
Problema apare atunci când „mila” și „empatia” devin monedă de schimb pentru engagement. Când alegi un subiect fierbinte, te poziționezi ostentativ de o parte, invoci valori morale și prezinți orice critică drept „hate”. În ecuația asta nu mai contează dreptatea, echitatea socială sau responsabilitatea față de adevăr. Contează doar cum „dă” postarea, câte reacții adună și cât de bine dă în stories.
Dacă ulterior se dovedește că partea de care te-ai lipit a fost cel puțin discutabilă, răspunsul standard este tot despre hate: „am greșit, dar am fost anulat/ă prin ură”. Așa transformi un fenomen social complex într-o armă versatilă: victimizare, moralizare, radicalizare, toate la pachet, într-un reel de 30 de secunde.
Nu e vorba doar de exploatarea algoritmilor de social media, ci de exploatarea unor principii morale. Și aici începe adevărata problemă de etică: când mila devine instrument de brand personal.
Lecția mea de azi
Sunt vremuri tulburi și încărcate de confuzie. Lecția pe care o iau pentru mine, ca blogger, este să am mare grijă ce cauze susțin și cum mă poziționez. Totul are consecințe: și tăcerea, și cuvintele.
În același timp, îmi dau seama că nu toți oamenii au puterea de a face față celebrității sau banilor mulți, făcuți repede și ușor. Influența și banii nu vin singuri, ci la pachet cu responsabilități grele față de cei care te urmăresc, față de cei pe care îi influențezi și, uneori, față de o societate întreagă.
Guest post by Daniela Alina Cazacu (Yes,Milady) – un blogger care vă salută cu respect!
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Veneția, sfârșitul lumii și inima plină de poeme pururi nescrise
Ce boală a inimii te poate face să-l admiri pe Putin?
Era prostiei și bomboana de pe colivă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
