În ultimii câțiva ani, cam 3-4, să îmi fi sărit în ochi suficient cât să înregistrez mental, s-au lansat în dezbatere o serie de subiecte care ating anumite sensibilități la nivel de societate. Sunt subiecte care pot contrazice un stil de viață, alegeri personale în materie de familie, lucruri pe care le învățăm de zeci sau sute de ani (cum ar fi că familia e formată din mamă, tată și copii) și care, abordate diferit, creează mari tensiuni sociale. Am rămas cu referendumul pentru familie, cu interzicerea avortului, educația sexuală în școli și, mai nou, cu ce președinte alegem și ce partide susținem. Cu excepția președintelui, restul problemelor au rămas nerezolvate, dar deschise. Probabil vor rămâne așa multă vreme.
Încerc să îmi dau seama dacă lupta pentru definirea familiei și pentru educație sexuală au fost subiecte create de politicieni în ascensiune ca prim start de dezbateri pentru crearea și obținerea de autoritate pentru noi partide. Încă nu mi-e clar ce e creat natural sau artificial, dar important este că există interes pentru aceste subiecte și că el nu este stins, pe alocuri evoluând în teorii conspiraționiste sau micro-conspirații. Mai mult decât atât, e greu să lupți cu teorii tip caracatiță, care nu știi când, cum și de unde încep. Singura certitudine e că nu au un final pozitiv și, cumva, nu au final deloc…
Tot acest vacarm mediatic, de idei, teorii și speculații a depășit vechiul spațiu mediatic alocat televiziunilor și a ajuns în mediul online, printre bloggeri, tik-tok-eri, creatori digitali (aka cont public personal Facebook), grupuri și microcomunități din social media, conturi personale, mai private sau mai puțin private din social media.
Cu fiecare temă dezbătută la nivel național, observ același fenomen: ură, dezbinare, limbaj agresiv, uneori (pare că tot mai des) incitări la violență, hărțuire și amenințări directe. Eu personal, nu am fost amenințată sau hărțuită. Dar am văzut cum au fost alți bloggeri hărțuiți. Unii au fost hărțuiți din cauza derapajelor – nu că ar fi justificabil – (cazul Morodan), însă alții au fost hărțuiți și agresați pur și simplu fără motiv. Oameni care scriu despre lucruri frumoase, educative, de bine, au ajuns să fie împroșcați cu noroi de către alți bloggeri sau influenceri. Bun, a apărut acest fenomen. Nu mă îngrijorează că există și că ocazional se repetă. Mă îngrijorează numărul celor care practică această agresivitate online. Sper să rămână acolo și să nu treacă de bariera tastaturii.
Care ar putea fi motivul discursului agresiv și al hărțuirii din mediul online?
Din experiență personală (și eu am blog), cred că la un moment dat oamenii rămân fără idei, fără subiecte de scris și dezbătut. Și cum algoritmii recompensează cantitatea, mulți creatori de conținut nespecializat ajung să deformeze diferite discursuri ale altor oameni pentru a crea senzațional. Este și cazul unei bloggerițe, cu destul de multă autoritate în domeniul parenting și viață de familie, în care mulți am avut încredere și pe care am văzut-o cum intră într-o zonă conspiraționist-suveranistă și anti-știință. Am interacționat și eu cu ea. Mi-am luat block la a treia argumentare foarte respectuoasă referitoare la tema vaccin COVID. Recent a avut derapaje majore referitoare la activitatea mai multor bloggeri cărora le-a deformat munca și mesajele.
Înțeleg că dorește să își creeze o comunitate de oameni care cred în aceleași principii, însă în cazul de față miza pare că a devenit mai mare. Practic, a ajuns să considere o amenințare alți bloggeri care nu gândesc exact ca ea. Îi văd încercarea și ca pe o poziționare diferită pentru a câștiga un procent mai mare dintr-o comunitate relativ mică, ce se împarte aceluiași domeniu al parentingului. Doar că e greșit și lipsit de etică.
Și eu scriu subiecte similare cu alți bloggeri . Dar la mine în blog am link către ei. Îi recomand cât de des pot pentru că în acest fel îmi validez și eu convingerile. Iată, mai sunt și alții care cred același lucru ca și mine.
Dincolo de acest aspect, am observat o competiție fără reper etic între bloggeri. M-am lovit la rândul meu de lipsa de interes de colaborare cu alte bloguri. Pur și simplu bloggerii nu se susțin între ei pentru că au impresia că “girează” competiția.
Există competiție reală, tehnic vorbind, între bloggeri?
Pentru mine nu există niciun blog competitor. Felul meu de a scrie, aspectul blogului, viața și poveștile mele sunt unice. Uneori reprezintă foarte bine alți oameni, alteori îi completează, în unele cazuri deranjează. E ok și așa, dar oare chiar e nevoie să jignim, să mințim, să deformăm munca unui om?
Dacă un alt blogger abordează un subiect similar cu mine, nu înseamnă că mi-a furat ideea. Poate înseamnă că acel subiect e important. În loc să intrăm în competiție, putem construi împreună o conversație, chiar cu perspective diferite. De asemenea, un link către alt creator nu înseamnă că îl ridici pe el mai sus decât pe tine. Înseamnă că validezi munca, stilul și vocea cuiva care contribuie la o informare mai bună a cititorilor tăi. E un act de generozitate profesională, o completare. În plus, se face schimb de linkuri, nu de trafic. O spun mereu și partenerilor din zona de business și bloggerilor: nu este totul despre trafic. Dacă vrei o relație cu traficul online și bani de acolo, tratezi cu Google.
Putem susține articole valoroase, proiecte creative, mesaje asumate, chiar dacă nu ne identificăm cu tot ceea ce face celălalt. Nu e nevoie să facem parte din triburi pentru a fi corecți și solidari. În vremuri în care un singur articol bine scris sau o serie de clipuri video TikTok pot influența decizii sociale sau politice, avem o misiune: să nu dezinformăm la niciun nivel. Nici personal, nici profesional. Să verificăm sursele. Să ne asumăm greșelile. Să învățăm. Să oferim conținut care nu vânează like-uri și țintește algoritmi, ci construiește încredere. Aceasta se construiește cel mai greu și se pierde cel mai ușor.
Avem nevoie unii de ceilalți nu doar ca „nume” sau „voci” din social media, ci ca oameni care contribuie la o cultură a dialogului respectuos, etic, empatic. Unii nu suntem jurnaliști, dar putem fi ghizi de opinie demni de luat în calcul, măcar ocazional. Nu suntem profesori, dar putem educa prin călătoria noastră spre perfecționare.
Cred în comunicarea civilizată, chiar și atunci când avem valori diferite și îmi doresc să fac parte dintr-o comunitate de bloggeri care nu se tem să se recomande, care își susțin valorile cu argumente și care aleg adevărul, chiar când e incomod.
Voi ce credeți? Ați fost ținte ale atacurilor online? Ați fost defăimați în mod repetat?
Acest articol este scris de Daniela Alina Cazacu (Yes,Milady) – un blogger care vă salută cu respect!
Citiţi şi
Români blocați în Dubai, influenceri la rampă: unde se termină empatia și începe spectacolul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
