Cât de frumos spus și cât de prezentă este chemarea lui Ion Creangă! Era așteptat Eminescu într-un Iași în care ningea frumos și drumul era făcut de sanie. Trebuie să fi ajuns bădia Mihai să își vada bunul său prieten, necăjit fiind acesta din urmă că Eminescu nu mai ajunsese de mult timp la Iași. Atunci, ca și acum, toți îl așteptăm să vină! Și nu există zi mai frumoasă în an pentru a veni, precum cea de 15 ianuarie…
Se împlinesc 163 de ani de la venirea întru lumină a marelului nostru poet național, pe bună dreptate numit sufletul neamului nostru. “Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari… la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană” I.L.Caragiale
Existența sa se cade a fi măsurată prin opera și cultura lăsată acestui popor, o viața pusă în slujba creației și a nemuririi. Acesta este Mihai Eminescu, geniul care s-a născut pentru ca un popor întreg să-și câștige prin el nemurirea. Privind pe toți aceia cărora le-a făcut viața mai frumoasă citindu-i opera putem spune că a făcut totul! Cât de liniștitor ar fi fost pentru un neam întreg să-i fi spus cineva cât de mare va ajunge și că nu-l va uita nimeni, niciodată!
A intuit cu forța gândului său iluminat și modern că perenitatea este posibilă numai în neodihna ritmului… versuri de o rară forță emoțională ne vorbesc despre Eminescu… despre cel născut din zăpezi… despre nemurirea noastră! Prin Eminescu, tot ceea ce n-am avut ca tradiţie bimilenară a culturii, deodată ne pare a fi avut. El este atât de mult al nostru, încât noi, din nebăgare de seamă, am început să devenim ai lui..
Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti
ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge, ne trebuie să renaşti.
……
Atât să uitaţi! Numai atât,
că El a trăit,
înaintea noastră..
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitaţi! [Nichita Stanescu]
Fericirea noastră stă într-un fapt simplu. Ne-am născut după!
Dar cât de fericiți au fost aceia care l-au cunoscut… aceia care îl chemau în mijlocul iernii la Iași, în preajma Crăciunului, un Iași frumos unde ningea și drumul era făcut de sanie… aceia care au simțit fericirea creată de cunoașterea operei lui, aceia a căror bucurie mi-e greu să mi-o imaginez… bucuria că într-o iarnă de început de an au putut să spună… La mulți ani, Mihai!
Citiţi şi
Complicatele iubiri de altădată – Veronica și Mihai
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.