Într-o vineri. La restaurant. Ei îi pică din gură o bucățică din îmbucătura scumpă și-i aterizează pe piept. Că are. Nici întâmplare n-o pot numi la cât de neînsemnat lucru s-a petrecut. El: mănânci de parc-ai fi bunică-mea. Ea face mari ochii deloc umezi. El: a fost un compliment, eu am ținut mai mult la bunica decât la mama.
Într-o marți. El: te-ai tuns foarte mișto, îți stă foarte bine, felicitări hair stylist-ului. Ea zâmbește încântată. El, imediat: auzi, am acasă o pastă americană de albit dinții. Nu vrei să-ți dau și ție? Zâmbetul ei a zburat ca un porumbel neînvățat cu generozitatea omului care aruncă înspre el cu bucățele de pâine de parcă ar fi pietre.
Într-o joi. El: ai mai slăbit?!? Ea cu greu își poate ascunde bucuria. El: dar burta trebuie să-ți rămână, e foarte sexi… Ea aproape se învinețește la față încercând să și-o lipească de șira spinării.
De ce întârziem în relații toxice, lângă bărbați care nu pot oferi decât complimente ca o maioneză ratată? Știi tu, cumva?
For your information, ea a reușit să închidă capitolul “bărbat nesigur care dinamitează încrederea femeii până și în atuurile vizibile chiar de pe Lună”…
Citiţi şi
Foștii care nu vor să părăsească colecția
Lungul drum al inocenței către realitate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
