Vă salut și astăzi, Majestate, și constat că numărul românilor care au trecut prin fața dumneavoastră s-a dublat față de ieri. Aproape 25.000 de oameni. Care au venit nu din motive protocolare, ci din motive personale. Nu i-a adus nimeni, nu i-a forțat nimeni să vină. Nu i-a urcat nimeni în autocare să îi aducă la București. Părinți cu copii mici. Ce să îi învețe? Despre virtuți cu care a fost înnobilat un om, nu numai prin coroană, cât mai ales prin educație. Și care trag nădejde că nu vor dispărea odată cu deținătorul lor.
Citește și Prima zi de doliu
Acestea sunt:
Sentimentul primordial – blândețea.
Toleranța, un lucru pe care trebuie să îl învețe mai ales clasa politică, nu pizma și neputința. Adversarii politici din prezent nu sunt adversari, ci dușmani, pentru că nivelul a scăzut, din păcate.
Regele nu putea să urască. Și dacă, prin câte a trecut, a continuat să ne iubească, asta este o dovadă mare de patriotism.
Prestigiu venit prin faptul că nu a putut renunța la popor.
Onestitate și integritate, moralitate. Om de cuvânt.
Seninătate deasupra concretului nu întotdeauna favorabil și curat.
A înțeles natura omului și a relaționat cu toate clasele sociale.
A reprezentat obrazul curat al României către occident.
sursă foto: europalibera.org
A fost conștient că sfârșitul este inevitabil și s-a bucurat de toate momentele vieții.
Istoria este cea mai frumoasă poveste.
„România nu am luat-o moștenire de la părinții mei, am luat-o împrumut de la copii”.
La întrebarea dacă dorește să revină monarhia, a spus „Sunt aici, la dispoziția voastră” „Nu de mine depinde asta, depinde de voi.”
Se pare că sensul cuvântului coadă are zilele acestea o altă conotație decât cel din anii 70-80.
Ce semnifică coada de mii de oameni și de multe ore, din a doua zi de doliu pentru Rege? Poate o spălare de păcate, ca neam, pentru că nu am reușit să-l așezăm pe tron, ci pe catafalc. Sau poate doar spiritul lui bun adună într-o unitate tăcută oamenii în jurul său, pentru ultima oară, și ne transmite că nu este supărat pe noi pentru că nu l-am lăsat să-și viziteze țara, în anii de început ai democrației.
Am aflat în seara aceasta că regelui îi plăcea muzica, Enescu mai ales, pe care îl asculta ca să îl țină aproape de țara care i-a fost interzisă. Îi plăcea, de asemenea List, Beethoven, Chopin. Regele cânta la pian. A compus o piesă muzicală:
Este din familia marilor case regale ale Europei, descendent al reginei Victoria a Angliei și vărul preferat al reginei Sofia a Spaniei, cea care la vârsta de 10 ani i-a ținut trena rochiei de mireasă Reginei Ana de Bourbon Parma, la căsătoria acesteia cu regele. Au fost împreună 69 de ani, la fel vor fi și în eternitate, la Curtea de Argeș, acolo unde sunt îngropate toate cuplurile regale ale României. Loc ales de regele Ferdinand ca fiind cel mai aproape de cer.
Poate de aceea, în ziua înmormântării, România va avea cea mai mare prezență de familii regale din lume, nu mai puțin de 46. Ce reprezintă acest fapt? Că am evoluat, că ne-am deschis și că acum ne permitem să ne omagiem regele și să îi acordăm atenția potrivită, trecând peste conflictul dintre monarhie și republică. Suntem în fond, asta se vede de două zile, un popor care își respectă adevăratele valori.
sursă foto: DC News
„Cu toate că mâine trebuie sa plec, aceasta nu este o despărțire, vom rămâne împreună sufletește. Este, mai degrabă, un la revedere și, cu voia Domnului, pe curând, din nou.”
Drum bun, majestate, spre regatul luminii!
Guest post by Monica Costin
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
