Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Aceasta este povestea mea despre iubire și alți demoni

9 February 2019

Astăzi vreau să scriu și eu despre iubire, îmi permiți, puiule? Adică despre tine da… Știu cât iubești să te regăsești pe foile mele, apari tot mai des aici, H. Încep prin a spune că îmi este dor de tine, știu ca ți-am promis că mă las de fumat, și m-am lăsat patru pentru tine, până ne-am certat. Promit că e ultimul pachet de țigări. Revenind, stau relaxată la birou și învârt între degete o țigară terminată și  îmi mai torn un pahar de vin. Știi tu efectele vinului asupra mea, îmi place să îl savurez încet și să mă aprindă repede.

În seara asta mă simt singură, tu, puiule… Nu știu unde mi-ai dispărut. Nicio problemă, după două ore și jumătate, apare și mesajul de la el. Sunt deja amețită. A ajuns acasă cu bine. Îmi sună telefonul, un prieten se află la celălalt capăt al firului. Răspund și mă invită în oraș la un pahar de vin. Iubitului nu îi spun despre asta, încerc să evit niște discuții și, oricum, el abia a ajuns acasă, mă gândesc că este obosit. Mă îmbrac și plec.

femeie frica demoni

Ajunsă la local, observ că este puțină lume, prietenul meu comandă vin alb (vinul roșu îl păstrez pentru H.) și începem să bem. Și încep conversațiile. Și mai bem, un pahar, două și se aprind discuții. Sunt obosită, așa că, în seara asta nu voi da curs replicilor așa cum o fac de obicei.

– Ești o domnișoară, ce se întâmplă cu tine?

– Nu știu la ce te referi.

– Ai părul răvășit, nu porți pic de machiaj, nu zâmbești, și iartă-mă să îți spun, draga mea… Dar miroși a tutun și alcool.

– Vrei să spui că miros a disperare și durere!

– ….

Nu mi-a mai spus nimic, doar mi-a mai turnat un pahar de vin alb.

– Ești atât de tânără.

Nu am mai spus nici eu nimic, ce era să-i mai spun lui?

– Hai sa bem, prietene.

– Să ghicesc? Sec și peste cap?

– Ah… Ce bine mă cunoști. Da!

Așa că se mai duc ușor niște pahare de vin, iar eu m-am amețit rău de tot. Și mă trezesc că încep să îi vorbesc despre iubire. Oops.

– Știi, cum să îți spun… Am păstrat mereu în mine iubirea vie. Știi ce spun. Ca acea iubire pură din copilărie pentru vreo jucărie sau un băiețel cu ochii albăstrui de la grădi. Și am să îți mai fac o confesiune importantă. Nu am dat niciodată 100% unui bărbat. Am iubit o singură dată. Și atunci am dat doar 99%. Îmi amintesc și acum cum se enervase italianul că nu îi puteam oferi 100%. Nu a meritat și este singurul pe care l-am iubit, dar nu cu adevărat. Acum, întorcându-mă în prezent, care vorba lui H. pare „ireal”, chiar așa și este. Cât aș vrea să îl văd… Vise, puiule… Îmi imaginez cum îmi spune… „Vise vise…”

A doua zi.

Habar nu am cum am ajuns acasă, dar eram la mine acasă, asta este cel mai important. Prietenul meu de pahar este un om de seamă și îmi respectă relația și pe H., deși încă nu s-au cunoscut. După ce s-a trezit eminesciana din mine, de am început să vorbesc despre iubire, habar nu am ce mi-a mai zis tovarășul meu, jur că de acolo mi s-a rupt filmul.

Îmi place să vorbesc despre iubire, am multe de spus. Și îți mai spun, stai așa. Cum văd eu situația din prezent.

*

Mi-am băut cuvintele ca pe un pahar de coniac, sec și peste cap, tot! Am momente când simt ca dacă nu beau un pahar de coniac sec, mă voi sfârși. Și țigara mi-e alături, și mai am încă mesajele de la tine. Pe care le citesc când mă înec în aburi de alcool și plăceri. Dar sufletul nostru se înalță mai sus, știi ce spun, Universul meu?

Lasă oamenii să vorbească, lasă, lasă… lumea să spună câte în lună și în stele, eu nu vreau să îi ascult și sper că nici tu. Când oamenii văd fericire, vor să distrugă asta cu orice preț, dar cu noi nu va merge așa. Am dreptate?

Este prea noapte și mai am o singură țigară și apoi știi prea bine ce urmează… Nu voi mai fuma. Cam așa sunt eu, îmi place să mă dizolv în oameni… Am o poftă de viață și o energie debordantă, poate și pentru că sunt atât de curtată. Dar pentru mine, doar H. contează.

Aceasta este povestea mea despre iubire și alți demoni.

Guest post by Adela Mateescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Am avut, am și o să mai am relații cu bărbați însurați sau “cuplați”

Bărbații fug de femeile disperate ca dracu’ de tămâie

Despre neiubire, validare și alte tulburări, pe Facebook

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro