Adulterul, o alegere (i)responsabilă

Ana Maria Lebădă

9 February 2011

Până astăzi, n-am înțeles de ce.

N-am înțeles de ce, deși mental înțelesesem și trecusem peste o trădare, sufletește, relația se încheiase definitiv pentru mine în momentul în care trădarea avusese loc. Iubirea însă rămăsese aceeași și, de aceea, îmi fusese foarte greu să recunosc faptul că “noi” nu mai avea șanse de supraviețuire. Încercasem să mă mint cu înverșunare, mă încăpățânasem să mă prefac că totul e ok, îmi făcusem din „love conquers all” un fel de deviză care, în final, nu reușise decât să mă facă să sufăr și mai mult, căci cu cât păstrezi mai mult un mort în casă, cu atât miroase mai înțepător.

N-am înțeles atunci, cum poți să faci dragoste cu cel iubit și să nu mai simți nimic, să nu mai vibreze nimic în profunzimile tale, să te simți anesteziată până în ultima celulă, fără putință de resuscitare. Cum poate o noapte plină, ce altădată te făcea să te simți cea mai fericită din lume, să te transforme în cel mai pustiu și cel mai golit om…

Îl iertasem. Îl iubeam tare. Dar totul murise între noi.

În matematica vieții mele, 1+1 nu mai dădea 2, ci doar 1+1, și din 1+1, chiar dacă rezultă orgasmul fizic, cel sufletesc dispare. Iar fără el, cel fizic adaugă durerii o nuanță mortuară, căci golul rămas în spatele lui exacerbează contrastul mult prea strident. O vreme, după încheierea tardivă a relației, mă chinuise întrebarea Cum se împacă, din punct de vedere logic, o iubire (atunci) vie cu sentimentul acut că “noi”-ul este mort?

Ei, uite că se împacă. Abia astăzi am înțeles de ce.

Am înțeles, în momentul în care am dat peste explicația verbului adulterate, care în engleză înseamnă to make something impure. Și-atunci m-am gândit la cuvântul “adulter” din limba română. Ce m-a frapat a fost nuanța verbului. Ceva nu devenea impur, ci pur și simplu își pierdea puritatea în urma acțiunii cuiva. Calitatea se schimbase iremediabil.

Adulterul

Mi-am amintit imediat cât de frumos explică biofizica felul în care fiecare particulă este încărcată cu energie, care vibrează. Și de teoria profesorului Train D. Stănciulescu despre funcționarea organismului uman ca laser biologic. Emitem vibrații în permanență și rezonăm la vibrațiile ce provin din alte surse, având aceeași frecvență cu ale noastre.

Masaru Emoto, cercetătorul japonez din domeniul apei, explică simplu fenomenul rezonanței, numind vibrația intrinsecă fiecărei molecule hado: „Fiecare lucru are vibrația sa intrinsecă. Termenul de lucru desemnează aici orice, de la moleculele care constituie substanțele până la atomii care stau la baza moleculelor și a particulelor subatomice care alcătuiesc atomii. Mintea și corpul sunt afectate de vibrații, în funcție de vibrația intrinsecă cu care rezonăm. În relațiile interumane, deseori spunem că suntem sau nu suntem pe aceeași lungime de undă cu cineva, pentru că, atunci când două lucruri au aceeași frecvență, ele rezonează. Un bărbat și o femeie se îndrăgostesc când hado-urile lor coincid”, explică cercetătorul japonez.

Tot el arată cum, în momentul în care apare o a treia persoană, vibrația acesteia alterează vibrația celui/celei care înșală, datorită noului schimb energetic. El/Ea își schimbă, astfel, frecvența (tradusă în aspecte subtile de comportament), care, devenind diferită de cea a partenerului de cuplu, minimizează capacitatea de rezonanță a celor doi în continuare sau o reduce complet. Eșecul relației devine o chestiune de timp, indiferent de ceea ce alegem să înțelegem prin „eșec”.

Se pare că, dincolo de poezie și chimie, dragostea este și energie.

Povestind una dintre primele sale expediții în jungla amazoniană, dr. Alberto Villoldo își amintește: ”Odată, acum mulți ani, mergeam pe lângă fluviul Amazon și am ajuns într-un luminiș. Când am trecut pajiștea și am pășit în pădurea tropicală, am auzit cântecul ei: sporovăiala macacilor, a papagalilor, maimuțelor, insectelor. Am făcut primul pas, apoi al doilea și, la al treilea pas, jungla a devenit tăcută. Nu-mi venea să cred. Cei care erau cu mine mi-au explicat «Animalele știu că nu aparții acestui loc.» M-am gândit că era absurd – cu siguranță animalele miroseau rămășițele deodorantului și pudra pentru picioare, chiar dacă nu le mai folosisem de câteva săptămâni. Apoi, am văzut doi băștinași gătind un boa constrictor, pe o limbă de pământ de la marginea râului și mi-a venit o idee […] M-am dezbrăcat și m-am mânjit cu grăsime, convins că păsările, maimuțele și celelalte creaturi o vor mirosi pe mine și vor crede că eu eram doar un șarpe care alunecă prin pădurea ecuatorială și-și vor continua cântecul. Duhnind a grăsime de boa, am făcut cu încredere un pas în jungă, apoi un altul, dar la al treilea pas, totul a tăcut din nou. Singura diferență era că, de data asta, puteam să aud bâzâitul a vreo șase sute de muște, care se roteau în jurul meu, atrase de duhoare.”

Asemenea unui colț de junglă paradisiacă, prezența unui intrus se face simțită în relație. Nuanțele subtile sunt percepute de simțurile noastre, la niveluri pe care, de multe ori, nici nu le bănuim. În cazul meu, tot ce fusese viu și vibrant înainte, refuza să se mai manifeste. Eu însămi devenisem o grimasă forțată și falsă, născută din frustrarea de a-mi ști fluturii acolo, fără a-i mai putea, însă, simți. Mi-a fost imposibil să mai regăsesc frecvența alterată și rezonanța își schimbase cursul pentru amândoi.

Fusese adulterated. Devenise impură și simțurile mele profunde refuzau să o mai accepte, oricâte teorii despre deschidere își desenau contururile mentale perfect congruente cu intelectul meu.

Ileana Vulpescu menționa, în Arta conversației, că vasele sparte rezistă doar în reconstituirile arheologice. În viața unei relații, ele n-au șanse prea mari de supraviețuire, pentru că în ele se gătește.

Până la urmă, (i)responsabilitatea adulterului are picioare scurte. Și nu întotdeauna epilate de consecințe.

Așa că… alegeți înțelept! 🙂



Citiţi şi

Trebuie să încetez, trebuie să nu mă mai gândesc la Zelda

E mai bună o iubire adevărată neconsumată și dureroasă sau o minciună frumoasă?

M-ai mai iubi dac-ai ști…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
23,123 views

Your tuppence

  1. Vali / 9 September 2016 18:04

    2011!!!!nu 2009!!!

    Thumb up  Thumb down
    Reply
  2. Sex-appeal şi-o juma’ de kil de macrou – Chef’s Pick | Catchy / 12 December 2013 15:23

    […] Şi aşa realizezi că inima distrusă e o chestiune de alegere. Şi acesta ar fi primul motiv care defineşte inima sfărâmată. Alegerea! […]

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro