Ali(e)nare

12 August 2021

John (Viggo Mortensen) locuiește cu partenerul său, Eric (Terry Chen), și fiica lor, Mónica (Gabby Velis), în California, departe de lumea tradițională din mediul rural pe care a părăsit-o în urmă cu mulți ani. Tatăl lui John, Willis (Lance Henriksen), un om încăpățânat dintr-o lume de mult apusă, trăiește singur în ferma izolată unde a crescut și John. Willis se află în stadiile incipiente ale demenței, ceea ce îl împiedică să se îngrijească de fermă de unul singur, așa că John îl aduce acasă în California pentru a-l ajuta împreună cu sora lui Sarah (Linney) să își găsească o nouă locuință în apropiere. Din păcate, cele mai bune intenții ale lor se lovesc de refuzul categoric al lui Willis de-și schimba viața.

În timpul șederii sale acasă la John în California, tensiunea crește între Willis și restul familiei. Firea dezagreabilă a lui Willis, când caustic, când ocazional amuzantă, este amplificată de pierderea memoriei, lucru care conduce spre ciocnirea trecutului cu prezentului, fâcând ca vechi răni și ani de neîncredere între tata și fiu să iasă la suprafață.

Willis și John confruntă evenimentele care i-au îndepărtat, inclusive diferitele moduri în care și-o aduc aminte pe mama lui John, Gwen (Gross), iar provocarea pe care o întâmpină cei doi este să găsească o cale de a se ierta, să accepte că ce s-a întâmplat e în trecut și, cel mai important, că ce li se întâmplă lor acum este momentul prezent. Pornim într-o călătorie de la întuneric înspre lumina, de la furie și resentiment înspre acceptare și compasiune greu câștigată.

ECHIPA

În debutul său regizoral, Mortensen explorează fracturile și contrastele unei familii contemporane. Pe lângă Mortensen, filmul îi are în distribuție pe Lance Henriksen (Aliens, Near Dark, Appaloosa), actor nominalizat de trei ori la Globurile de Aur, starul internațional Sverrir Gudnason (Charter, The Girl in the Spider’s Web, Borg vs. McEnroe), Hannah Gross (Tesla, Joker, Mindhunter), Terry Chen (House of Cards) și Laura Linney (Ozark, Savages, Kinsey, You Can Count on Me), nominalizată de trei ori la Oscar. Principalii producători ai filmului îi includ pe faimosul director de imagine Marcel Zyskind (Code 46, Country, Two Faces of January, Trishna, Mammut), multipremiatul designer de producție Carol Spier (Eastern Promises, A History of Violence, The Kindness of Strangers) și pe Ronald Sanders (Eastern Promises, Maps to the Stars, Coraline). FALLING este produs de Daniel Bekerman (The Witch, Percy), de la Scythia Films, și Chris Curling (The Bookshop, The Last Station), de la Zephyr Films, împreună cu Mortensen, care a produs în trecut și Everyone has a Plan, Far From Men și Jauja prin Perceval Pictures. Producători executivi sunt Peter Touche și Stephen Dailey pentru Ingenious Media, Danielle Virtue, Brian Hayes Currie și Norman Merry pentru Lip Sync Productions. Peder Pedersen este producător asociat.

ÎNCEPUTURILE FILMULUI

Puține relații sunt atât de importante și complexe precum cele între părinte și copil, și puține evenimente sunt atât de destabilizatoare ca moartea unui părinte – atunci când rădăcinile care te țin pe pâmând sunt tăiate. Într-un astfel de moment de cotitură din viață, pluridisciplinarul actor, artist, editor și poet Viggo Mortensen a început să scrie povestea care avea să devină debutul său în regie. Nefiind în totalitate o poveste autobiografică, discuția cu Mortensen despre FALLING oferă un unghi revelator asupra unui moment singular din viața artistică a acestuia: 

„Ideea pentru FALLING mi-a venit în timpul unui zbor deasupra Atlanticului după înmormânarea mamei. Nu puteam să dorm; mintea îmi era curpinsă de ecouri și imagini cu ea și familia noastră în diferite etape ale vieții noastre. Simțind nevoia de a le descrie, am început să scriu despre o serie de incidente și fragmente de dialoguri pe care mi le aduceam aminte din copilărie. Cu cât scriam mai mult despre mama, cu atât mă gândeam mai mult la tata. Cu toate acestea, până să aterizăm, impresiile pe care începusem să le scriu deveniseră un soi de poveste alcătuită în mare din dialoguri și momente inventate, care nu se întâmplaseră vreodată, replici paralele și divergente care păreau ce trebuie cumva, care îmi lărgeau perspectiva asupra adevăratelor amintiri pe care le construisem despre familia noastră. Părea că aceste episoade inventate îmi permiteau să mă apropii de adevărul sentimentelor mele pentru părinții mei mai mult decât orice altă enumerare de amintiri pe care le-aș fi avut. A ieșit povestea tata-fiu numită FALLING despre o familie fictive care împărtășește trăsături cu propria mea familie. În agenda mea, aveam structura de bază a ceea ce, eventual, a devenit scenariul filmului.”

„Câteva zile mai târziu, m-am uitat peste ce scrisesem noaptea în timpul zborului, nu foarte convins că voi găsi ceva promițător acolo. Când am recitit povestea, totuși, am văzut că avea o anumită fluență. Planurile temporale și structura flashbackurilor pe care aveam să le folosesc și în scenario erau deja în mare parte așa cum trebuia, iar partea vizuală îmi părea destul de puternică. Puteam „vedea” povestea. ‘Ar putea fi un film’, m-am gândit.” Nu e surprinzător că un artist care a explorat atâtea medii ar ajunge să fie interesat să își scrie și regizeze propria poveste. Ca actor, Mortensen are avantajul de a fi lucrat cu unii dintre cei mai importanți regizori de film pe plan internațional – Jane Campion, Peter Jackson, David Oelhoffen, Matt Ross, Peter Weir și cu prietenul său apropiat și colaborator frecvnet David Cronenberg – iar timpul petrecut pe platourile de filmare l-a transformat în studiu activ. „Am fost norocos,” spune el. „Am învățat de la niște regizori foarte buni și am încercat să aplic aceste lecții în pregătirea filmării și în comunicarea eficientă cu actorii și echipa. Ca actor, am fost întotdeauna destul de băgăreț, cred. M-au interesat mereu de ce a fost aleas un anumit obiectiv, de ce și cum o scenă are un anumit tip de lumină, de ce a fost aleasă o anumită haină ori rochie. Mereu mi-a plăcut aspectul ăsta colaborativ la filme, oportunitatea de a fi martor și de a participa la procesul de storytelling. Dacă un film e reușit, e numai la fel de reușit precum compromisul pe care îl face toată lumea, sacrificiul făcut la unison de întreaga echipă de oameni creativi. Cred că cei mai buni regizori că filmul nu înseamnă doar ei, ci că e o îmbinare a contribuțiilor a multor oameni, care sunt în dialog activ unii cu alții pe o perioadă lungă de timp.”

Aproape patru ani mai târziu, terminase primul draft pentru FALLING – iar după doi ani de încercări frustrante de a găsi finanțare pentru a face filmul – apare oportunitatea de a trece în sfârșit în spatele camerei și de a începe procesul de colaborare căreia i-a fost oferit atunci când l-a întâlnit pe producătorul din Toronto Daniel Bekerman de la Scythia Films, care făcuse parte din echipa care a făcut filmul mult-lăudat The Witch, și pe producătorul britanic Chris Curling de la Zephyr Films, producător al filmului The Bookshop al lui Isabel Coixet și The Last Station de Michael Hoffman.

Mortensen lucrase la filme în Canada și în trecut, cel mai notabil cu David Cronenberg, și formase relații cu echipele din Toronto, pe care era nerăbdător să le reia, așa că decizia de a filma în Ontario a venit firesc. Echipa s-a adunat și a început o perioadă lungă de pregătiri atente care includeau găsirea locației și pregătirea filmării peisajului cu multe luni înainte de filmările de iarnă planificate. Acestea au fost realizate în repetate dăți de designerul de platou Carol Spier și cu directorul de imagine Marcel Zyskind în timpul verii și toamnei, în zonele rurale în care avea să se desfășoare povestea. „Ca actor, Viggo e omagiat pentru pregătirea meticuloasă și pentru atenția pe care o oferă detaliilor în orice ar lucra, actorie, scris, pictat, fotografie, editat. Se folosește de aceeași rigoare și la regie; am simțit asta încă de la începutul lucrului la FALLING. Chiar cred că dedicarea lui oricărui detaliu al interpretării, al imaginii și al sunetului, că atenția profundă pe care o are pentru orice element contribuie la munca creativă ca întreg, iar acest lucru face ca FALLING să iasă în evidență.”

POVESTEA & PERSONAJELE

În FALLING, plasat în iarna lui 2009, John (interpretat de Mortensen) este un fost ofițer de forțe aeriene, între timp devenit pilot comercial, care trăiește în Los Angeles cu partenerul său Eric (Terry Chen) și cu fiica lor adoptive, Mónica (Gabby Velis). Tatăl lui, Willis (Lance Henriksen), trăiește în continuare în Nordest într-o fermă mare, izolată, unde John și sora lui Sarah (Laura Linney) au crescut, dar acum se chinuie cu începutul unei demențe. Conștient de faptul că îi va fi din ce în ce mai greu să aibă grijă de unul singur de fermă, Willis acceptă să călătorească în California cu John pentru a-I găsi un loc în care să se retragă mai ușor de îngrijit. Diferențele dintre viața și sensibilitățile modern și urbane ale lui John și accepțiunile mai conservatoare și prejudecățile înrădăcinate ale lui Willis se află în contrast puternic. Pe măsură ce povestea se desfășoară, filmul pendulează în timp, expunând – prin amintiri ale celor doi bărbați – evenimente esențiale care le-au definit relația complexă.

„Dinamica relației lor este condusă de diferențe generaționale și geografice între un fermier tot mai bătrân și conservator și, așa cum îl vede el, un fiu amator, cu principii ușoare”, comentează Mortensen. „E și un contrast între inima Statelor Unite, rurală, și societatea progresistă din zona Coastei de Vest. În final, legăturile familiale deteriorate care i-au unit, și pe care povestea le revizitează prin diferitele amintiri subiective, îi ajută în depășirea suferinței pe care și-au cauzat-o lor înșiși și reciproc în deceniile care au trecut de la copilăria lui John.”

Deși nu sunt neapărat în mod direct legate de propria copilărie a lui Mortensen, unele detalii din FALLING sunt bazate pe evenimente și conversații reale: „Tatăl meu a fost o prezență copleșitoare în viața mamei mele, iar separarea aspră a celor doi când aveam 11 ani, iar frații mei 8 și 6 ani, ne-a schimbat profund. Umbra tatei atârna deasupra noului nostru cămin cu mama ani la rând după cei doi depășiseră momentul și își găsiseră alți parteneri. În vremea când mama a murit, tata era în stagiile incipiente ale demenței și începuse să mă confunde ocazional cu propriul lui tată, alunecând din când în când în trecutul distant al copilăriei și adolescenței sale în Danemarca. De fapt, ambii mei părinți, bunicul patern, tatăl vitreg, și câteva mătuși și unchi au suferit de diferite forme ale demenței. E o afecțiune complexă și relativ imprevizbilă, pe care am putut să o văd de aproape, având grijă de membrii ai familiei în diferite cazuri.”

Deși initial reticent să joace un rol într-un film pe care avea să îl scrie și să îl regizeze, Mortensen a fost de acord să joace rolul unui fiu adult pentru a asigura finanțarea pentru film. John, care e într-o căsătorie de același sex și care a adoptat o fată, este imaginea unui anumit tip de progresist de Coasta de Vest. În contrast cu el, Willis, născut și crescut în inima Americii, un fermier independent, este definiția unui bărbat conservator traditionalist. Un aspect important al filmului este că oferă un studiu despre perspectivele în schimbare asupra masculinității și ale modelelor familiale tradiționale.

În 2008, Mortensen jucase în Appaloosa, un film scris și regizat de Ed Harris, unde l-a întâlnit și pe Lance Henriksen, actorul iconic cunoscut pentru rolurile în Aliens și The Terminator. Henriksen este recunoscut atât pentru statura lui dură, cât și pentru vocea lui joasă de bariton. Mortensen l-a abordat pe Henriksen pentru a juca rolul solicitant și complex al lui Willis, un bărbat care a fost întotdeauna un independent cu înverșunare, dar care se confruntă cu mintea care începe a-l trăda. „Willis alunecă într-un fel de stare confuză, iar amintirile năvălesc toate, ca niște fantome”, spune Henriksen. „E conștient că mintea lui începe să-I joace feste, iar asta îl enervează.” Actorul, care a fost de multe ori distribuit în roluri negative, a fost entuziasmat de oportunitatea de a interpreta o figură patriarhală complex și puternică, dar și vulnerabilă, în același timp portretizând pe cineva cu demență. A apreciat, de asemenea, și portretizarea puternică a unui familii în scenariu: „FALLING înfățișează puterea de care e nevoie pentru a fi o familie în primul rând, ceva ce nu am mai văzut reprezentat atât de intens într-un film. Simpla provocare de trece prin toate aceste momente – e revelator.”

Pe măsură ce filmul pendulează între trecut și prezent, îl întâlnim și pe Willis din tinerețe, care își întâlnește dragostea vieții lui și care întemeiază o familie tânără – un bărbat care, deși încăpățânat, nu este la fel de insensibil și nervos pe cum avea să devină. Actorul islandez Sverrir Gudnason, cunoscut publicului nord-american pentru rolurile din Borg vs McEnroe și The Girl in the Spider’s Web, îl joacă pe Willis cel tânăr. Partenera lui Mortensen, Ariadna Gil, subliniase faptul că Gudnason semăna un pic cu el, ceea ce l-a determinat pe Mortensen să îl contacteze pe actor. „Pe Viggo, Lance și Sverrir îi leagă în mod straniu acea privire a lor,” spune producătorul Bekerman. „Sverrir pare, de asemenea, din altă lume – un atribut enigmatic care subliniază misterul din film legat de transformarea lui Willis într-un bătrân nervos, pe care ajungem să-l cunoaștem în poveste. Sverrir este esențial expresia modului în care se desface acest mister.” ”Aș zice că Willis este genul de tip care spune „ori cum spun eu, ori valea”, observă Gudnason. „Nu e foarte bun la a se pune în pielea altora și la a le înțelege sentimentele. Se cam așteaptă ca toată lumea să gândească și să acționeze ca el. Iar dacă nu fac așa, nu e foarte răbdător cu ei. Își iubește fiul și familia. Muncește din greu. Are grijă de ei și le pune mâncare pe masă. În același timp, e ca o insulă din punct de vedere emoțional. Se luptă constant cu aceste lucruri și nu înțelege că, dacă o relație reprezintă o bătălie, atunci nu o va câștiga.”

Pe măsură ce Willis îmbătrânește, rigiditatea sa o determină pe mama lui John, Gwen – iubirea vieții lui Willis – să îl părăsească, luându-I pe John și sora lui, Sarah, cu ea. Willis nu va trece niciodată peste acest eveniment care îi schimbă viața. Filmul șerpuiește prin timp, trecut și prezent, pentru a căuta indicii despre punctul de fractură. „O bună parte din film este despre a încerca să înțelegi de ce s-a produs ruptura. John încearcă să accepte amărăciunea tatălui său, iar Willis încearcă să accepte bărbatul care a devenit Willis”, comentează Mortensen. „Povestea noastră este despre ei confruntând sentimentele conflictuale pe care le au despre mama lui John, Gwen.” Gwen este interpretată de actrița Hannah Gross, care a ieșit în evidență recent jucând în filmul lui Todd Phillips, Joker și în serialul Netflix, Mindhunter, al cărui produs executive este David Fincher. „Pentru mine, Gwen este conștiința filmului”, spune Mortensen. „Ea este punctul de spriin în jurul căruia celorlalte personaje gravitează.” „Gwen e cineva care iubește viața cu adevărat și care trăiește momentul cu ușurință”, spune Gross. „Are o calitate răscolitoare, e cineva căruia îi place să își extindă propriul univers în diferite feluri mărunte, e o persoană curioasă. Iar această curiozitate este impregnată cu o grijă profundă pentru ceilalți. Cred că, ca multe femei din acea perioadă, are aspirații și o fire curioasă, dar nu știe cum să le exprime exact. Iar atunci când sunt întâmpinate cu rezistanță de persoana care ar trebui să o iubească și să o sprijine, lucrurile devin dificile.”

Această rigiditate a lui Willis afectează profund dinamicile relațiilor explorate în FALLING. „Încercăm atât de tare să facem oamenii să fie așa cum vrem noi”, spune Mortensen. „În loc să îi vedem așa cum sunt ei de fapt și să îi lăsăm să fie așa. În mod inevitabil, există discrepanțe între felul în care percepem noi lucrurile, modul în care ni le amintim și cum s-au întâmplat de fapt. Acest lucru creează neînțelegeri și tensiuni care se adună în timp.” „FALLING este despre relațiile cu părinții în atât de multe feluri”, adaugă producătorul Dan Bekerman. „Cred că, pe măsură ce îmbătrânim, începem să putem etichete pe caracterul părinților noștri și începem să ignorăm din felul în care îi vedem noi pe ei restul vieții lor. Un fel de a privi acest film este că e despre revelația unui copil legată de faptul că viețile părinților sunt mult mai mari de atât.” Gudnasson adaugă, „Când ești copil, sunt atâtea pe care nu le înțelegi. Iar apoi crești, începi să îți cunoști părinții dintr-un unghi mai larg, dar lumea lor începe să se micșoreze deja. E o poveste despre maturizare și declin în același timp.” Subiectivitatea percepției și necredibilitatea memoriei sunt teme la fel de importante în FALLING, ce se află la baza structurii narative și care accentuează înțelegerea personajelor. „FALLING este o poveste complexă. Are diferite straturi de memorie, iar memoria este imperfectă,” spune Mortensen. „O persoană își va aminti același moment, aceeași scenă, aceeași persoană, în mod diferit față de altcineva. Devenim fixați pe aceste amintiri imperfect care ajung să definească felul în care ne privim pe noi și pe ceilalți.”

ABORDARE VIZUALĂ 

De-a lungul procesului de filmare, a existat acest sentiment de a încerca să se transmit un adevăr intangibil dar lucid si recognoscibil. Stilul visual din FALLING este natural și firesc, cu mișcările camerei care se limitează la mișcări motivate cu adevărat. Directorul de imagine danez Marcel Zyskind – cunoscut ca directorul de imagine al lui Michael Winterbottom – l-a cunoscut prima data pe Mortensen în Londra pe platoul de filmare de la filmul lui David Cronenberg, Eastern Promises. El și Mortensen au format o legătură prin interesul comun pe care îl aveau pentru fotografie și prin faptul că amândoi vorbeau daneză.

„Viggo este foarte visual”, spune Zyskind. „Când discutam despre film, mi-a trimis imagini și fotografii – unele fotografii erau chiar ale lui – dar mai mult decât am discutat partea vizuală, am vorbit mult despre sentimentul pe care încercam să îl surprindem în fiecare secvență.” Când FALLING începuse să prindă contur, echipa a făcut mai multe drumuri în provincial rurală Ontario pentru a surprinde peisajul în diferite anotimpuri, permițându-le să înceapă să dezvolte un limbaj visual specific pentru filmarea secvențelor-amintire ale personajelor Willis, John și Sarah. În această perioadă de explorare, relația lor colaborativă a început să se dezvolte puternic. „Trebuia să filmăm peisajul în diferite anotimpuri cât maim ult și voiam să vedem dacă putem filma panoramic. Eu și Marcel eram pe aceeași lungime de undă, lucrând împreună foarte intuitive”, spune Mortensen. Zyskind adaugă, „Începeam să conturăm o lume vizuală de amintiri.”

Producătorul Curling adaugă, „FALLING trece publicul printr-o călătorie destul de solicitantă – spune o poveste americană, dar o spune cu un ton și o sensibilitate europeană. E un film care lasă publicul într-o dispoziție foarte reflexivă și emoțională.” Natura non-lineară a poveștii le-a permis lui Mortensen și Zyskind libertatea de a-și urma intuiția și de a contura tonul emotional pe care îl căutau în fiecare scenă: „Memoria înseamnă sentiment de fapt. Până la urmă, totul este sentiment, pentru că nu îți poți aminti detaliile a tot, dar îți poți aminti cu aproximație cum te-ai simțit.”

Această calitate efemeră dar personală a poveștii este probabil atributul definitoriu: „Ce mă uimește pe mine la FALLING este felul în care surprinde conflictul fundamental din miezul existenței și al oricărei relații. În general, acceptăm o versiune alb/negru a felul în care percep adevărul – adevărul despre cine suntem și ce s-a întâmplat în viețile noastre”, spune producătorul Bekerman. „Dar memoria e un lucru mult mai puțin stabil decât ne place să credem. Noi alegem ce amintiri păstrăm și ne aducem aminte evenimente numai din punctul nostru de vedere. Iar apoi aceste amintiri imperfect ajung să ne definească. Suntem definiți de aceste momente autoselectate cu care rămâne pentru mult timp, dacă nu pentru totdeauna. E uimitor.” 

În final, nimic nu este soluționat la perfecție în FALLING: „Nu toată lumea primește iertare. Nu toată lumea descoperă cum să comunice. Unii încearcă și eșuează. Unii nu încearcă mai deloc. Modul în care primești acceptare și iertare în povestea asta – și probabil cum se întâmplă în majoritatea poveștilor – este prin a face greșeli și prin a recunoaște măcar uneori că le-ai făcut. Așa se întâmplă și pentru tatăl și fiul din povestea noastră – așa ajung să se vadă unul pe altul”, spune Mortensen.

DISTRIBUȚIE

LANCE HENRIKSEN (Willis, 75) – Actorul iconic Lance Henriksen a jucat într-o multitudine de filme și producții de televiziune exemplificând diversitatea talentului său. A lucrat cu unii dintre cei mai proeminenți regizori din industria de film, inclusive cu Steven Spielberg, James Cameron, Sidney Lumet, Jim Jarmusch, Kathryn Bigelow, John Woo și Sam Raimi. A filmat de curând The Unhealer și a primit rolul principal în lungemtrajul Gone Are The Days (Lionsgate) alături de Tom Berenger și Danny Trejo. 

Henriksen a apărut în ambele sezoane din Into the Badlands (AMC), The Black List (NBC), The Night Shift (NBC) și a apărut și în Legends of Tomorrow (CW), Criminal Minds (CBS) și Grey’s Anatomy. Născut în New York, Henriksen a studiat la Actors Studio și și-a început cariera în afara Broadway-ului în Three Plays of The Sea de Eugene O’Neill. 

Una dintre primele apariții ale sale în film a fost pentru regizorul Sidney Lumet în Dog Day Afternoon, urmat de Network și Prince of the City, tot ale lui Lumet. Henriksen a jucat apoi în Close Encounters of the Third Kind al lui Steven Spielberg, alături de Richard Dreyfuss și Francois Truffaut, în Damien: Omen II și în The Right Stuff al lui Philip Kaufman. James Cameron l-a distirbuit pe Henriksen în debutul său regizoral, Piranha Part Two: The Spawning, urmat de The Terminator, iar apoi în clasicul sci-fi, Aliens.

Alte titluri notabile sunt Appaloosa, regizat de Ed Harris, Jennifer Eight, Aliens 3, Color of Night și Dead Man regizat de Jim Jarmusch. Pentru TV, Henriksen a jucat în miniseria de 12 ore, Into The West, al cărei producător executive a fost Steven Spielberg. A jucat și în trei sezoane din Millennium, serialul creat de Chris Cater (The X-Files). Rolul lui Henriksen ca Frank Black, un agent FBI ieșit la pensie care are abilitatea de a intra în mințile criminalilor, i-a câștigat trei nominalizări consecutive la Globurile de Aur pentru Cea mai bună interpretare masculină într-o drama series.

HANNAH GROSS (Gwen) – Hannah Gross a avut două premiere la Sundance de curând: TESLA al lui Michael Almereyda, alături de Kyle MacLachlen, Ethan Hawke și Eve Hewson, și FALLING. Gross joacă și în lungmetrajul independent Clifton Hill, regizat de Albert Shin, alături de Tupence Middleton. Apare și în Joker al lui Todd Phillips, alături de Joaquin Phoenix. Poate fi văzută și în serialul american lăudat, The Sinner, alături de Bill Pullman. A terminat filmările la The Education of Fredrick Fitzell.

Prima dată când a apărut în televiziune a fost pentru rolul din serialul lui David Fincher, Mindhunter, pentru Netflix, alături de Jonathan Groff. Înainte de asta, a jucat în rolul principal în filmul UNLESS, alături de Catherine Keener și a fost distribuită cu Jon Hamm în filmul Marjorie Prime. Gross a apărut și în The Mountain, alături de Tye Sheridan și Jeff Goldblum. Filmul a avut premiera în 2018 la Festivalul de Film de la Veneția.

Gross a absolvit Experiemental Theatre Wing, New York University, în 2012.

DESPRE REGIZOR

VIGGO MORTENSEN (Scriitor/Regizor/Producător/Compozitor) – Viggo Mortensen și-a câștigat titlul de artist dedicat prin numeroasele filme la care a jucat și lucrat. Printre acestea se numără Green Book, Captain Fantastic, A Dangerous Method, Eastern Promises, A History of Violence, The Road, Appaloosa, Far From Men, The Two Faces of January, Jauja, Hidalgo, Alatriste și trilogia Lord of the Rings. A primit numeroase nominalizări și premii de la grupuri precum Screen Actors Guild, Academy of Motion Pictures Arts and Sciences, Hollywood Foreign Press Association, British Academy of Film and Television Arts.

Mortensen este și poet, fotograf, pictor. Este editorul Perceval Press, o editură independentă, pe care a fondat-o în 2002. Noul său volum de poezie și fotografie este Lo que no se puede escribir (What Cannot Be Written).



Citiţi şi

„Viaţa este o petrecere ce se va termina curând pentru a fi uitată imediat după”

Semne precoce în demență

Gramatica trecutului – Falling

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro