Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Am făcut de toate

28 August 2019

Așa mă întorc încă o dată în trecut și apăs butonul de „play”. Zile fără număr mi se derulează ordonate prin față.

Am făcut de toate. Am mințit, am furat (lucruri mărunte), am înjurat, am trădat, am pierdut cu bună știință, am urât, am dorit răul, mi-am dăruit trupul și sufletul unor oameni care nu l-au meritat, uneori din interes… și le-am regretat mai apoi pe toate, m-am căit pentru ele, am cerut iertare. Dar cine să mă ierte, Dumnezeu? Oamenii?… La ce folos până nu m-am iertat eu?! Și da, știu, sună urât toate, ținând cont doar de atât și mie îmi par groaznică, meschină, jalnică… indiferent de circumstanțe.

Dincolo de toate, sunt însă eu… Imperfectă, ca mulți, izolată în propriul suflet, disperată să pot topi nefericirea lumii, să o salvez din prizonieratul obscur al singurătății, unde oricâte am avea și oricât ne-am strădui să fim, tot mai plouă și mai e dor, tot nu există răspunsuri, ci doar povești scrise frumos sau pe fugă.

Citește și „Suntem generația care pozează fericită, cu sufletul făcut bucăți

Suntem singuri la bordul propriei vieți și puțini luminăm în jurul nostru, cei mai mulți bâjbâim în propriul întuneric, până într-o zi, când, surprinși de un răsărit de soare altfel decât îl știm toți, ne așezăm pe prispa gândurilor și a dorurilor multe. Iar atunci înțelegem că, într-adevăr, s-ar putea ca mâine să fie o zi din cele în care nu vrei să te trezești… dar poimâine s-ar putea să fie grozavă, să fie una dintre cele mai bune și puține zile din viață. Și atunci te scuturi de toate și lupți să te ridici deasupra trecerii timpului și să-l trăiești cu sens și bucurie, lipsit de mizerii de-acum înainte. Știi că trebuie să ștergi tot ce ai fost și ce ți-ai dorit să fii și să începi nou, de jos, de la rădăcini și să crești din nou, altfel de data asta, să o iei de la capăt proaspăt și curat.

Se mai poate, oare?!

Guest post by Mariana K.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



1 views




Citiţi şi

Pare el mai deștept după un așa mare efort al tău? Pare, dar degeaba

Până unde merge în Olanda grija față de bătrânii singuri

Ai pierdut atât de multe, tată, în paharele și sticlele tale

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro